Alaturi De Tine (Finalizată)

14.Un simplu prieten

Habar nu am câte secunde sau minute au trecut dar noi nu facem nimic altceva, decât să ne uităm la o amărâtă de hârtie. Nu știu ce scrie, dar aștept poate voi afla.

Următorul gest care îl face, mă face să îmi dau seama că nu voi afla niciodată. Strânge biletul în pumni, mototolindu-l. Se uită de jur-împrejur, apoi îmi zâmbește subtil.

- Hai să căutăm alt bilet! Mă încrunt vizibil apoi încerc să mă resemnez. Dacă ea decide că așa e mai bine, așa vom face dar nu pot nega că nu mă roade curiozitatea.

Tresărim amândoi la auzul unei voci foarte cunoscute. Închid ochii pentru câteva secunde, încercând să îmi ascund nervii. Sper doar să reușesc.

Andrew.

- Hei! Dar ce avem noi aici! Îl aud cum spune; parcă ar fi la comandă, atunci când îi aude vocea, Dayane se încordează, strângându-mă mai tare de mână involuntar. O mângâi ușor cu indexul pe mână și se calmează instant.
Andrew, se apleacă pentru a o săruta pe obraz dar ea se trage mai în spate. Dacă aș fi în altă postură, probabil m-aș ține de burtă de râs. Dar în situația asta, nu pot decât să mă încrunt. Pe bune?! E chiar atât de prost să vadă că fata îl evită?

Privirea lui Andrew pică pe mâinile noastre și se încruntă vizibil și știu că dacă nu ar fi conștient că fac lupte de stradă, mi-ar da un pumn.

- Dayane, unde îți este telefonul? O interoghează cu o privire rece.
Ea, oftează zgomotos și se vede că abia reușește să răbufnească.

- La ultima mea verificare, Dayane nu avea un iubit gelos și posesiv, așa că schimbă-ți tonul Andrew. Mă aud vorbind. Ma luat gura pe dinainte! Mai bine tăceam. Se întoarce spre mine și la ce privire are, mă astept să îmi iau un pumn așa că mai bine îmi ridic garda.

- Băieți încetați! Dă să se desprindă din mână mea, dar o strâng mai tare.

- Domnișoară, am văzut ce vreți să faceți cu biletul iar asta e contra regulamentului nostru. Aveți doi pretendenți, nu cred că vă e greu. Spune bătrânul care nici măcar nu știu când a apărut lângă noi. Nu știu cât a văzut din toată scena de adineaori dar oricum este foarte amuzat de situație.

- Dar nu am timp de făcut pedeapsa, din câte observați suntem uzi. Ce ar fi dacă aș pune biletul înapoi și aș căuta altul?
Bătrânul oftează apoi aprobă din cap.

- Totuși, tu ce cauți aici? De data asta ea, îl întreabă pe Andrew. Se uită în ochii lui și încearcă să afle adevărul, să îl citească.

- Îl căutam pe el. Răspunde scurt cu mâna întinsă spre mine. Minte. Nici măcar nu știa că sunt aici. Încearcă să iasă din încurcătură. Izbucnesc in râs, făcând-o pe Dayane, să se întoarcă spre mine cu o expresie foarte confuză.

- Frate, nu mă băga pe mine în minciunile tale. Deja sunt nervos și chiar nu îmi doresc să fac nici o scenă în fața ei.

- David, hai să căutăm și un ultim bilet, apoi să mergem înainte să răcim. Mă întorc spre ea și o văd cum începe să cutremure, semn că o cam trece frisoane de răceală. Îl ignoră pe Andrew complet, trăgându-mă să mergem fără să îi mai adreseze un cuvânt.

O las pe ea să caute ultimul bilet. Îl găsește sub perna de pe pat. Îl citește și zâmbește. Mi-l întinde mie să îl citesc și îmi dau seama de ce a zâmbit. Faceți o donație pentru copii cu dezabilități.

Bătrânul se apropie de noi, iar pe fața ei se așterne un zâmbet trist. Îi dă drumul mâinii mele ca mai apoi să își desfacă ceasul de la mână. Nu înțeleg ce face! Pune ceasul deoparte, apoi își desface și lănțisorul de la gât.

- Îmi pare rău! Nu am bani la mine, dar pot lăsa asta ca să le vindeți voi. Abia acum mi-a picat fisa! Scot portofelul și scot o sumă frumușică de bani, ce i-am câștigat sâmbătă seară; nu contează!

La iesire din căsuță, primește un urs de pluș pe care îl îmbrățișează imediat, cred că mai mult de frig. O umbră de gelozie mă apasă puțin apoi dispare. Mână care a ținut-o pe a ei, e goală și rece, nu știu de ce dar parcă am impresia că și sufletul îmi este gol.

Tot drumul nu am făcut nici o conversație, nimic; am meditat fiecare în gândurile lui. Gândul de a îmi da seama ce se întâmplă cu mine, mă tot apasă. Ce fac eu aici? Nu fac nimic pentru a o impresiona, a cucerii dar totuși îi caut compania.
Sunt foarte sigur că nu vreau o relație cu ea, dar nici nu vreau să aibă o relație cu idiotul de Andrew.

Nu sunt bun de relații, nu sunt în stare să o întrețin, nu îi pot oferii siguranță, iubire sau durabilitate. Cred că, tot ce îi pot da este încredere și respect. Dar nu e deajuns.

Probabil astea îi oferă un prieten adevărat. De fapt asta cred că sunt și voi fi; un simplu prieten.

Mă opresc din gânduri în momentul în care ajung în fața casei ei. Se întinde pentru a putea lua telefonul apoi se lasă pe spate. Închide ochii, oftează încă cu ochii închiși de parcă nu ar vrea să revină cu picioarele pe pământ. Nu știu ce o așteaptă în casă dar sigur nu îi place.

- Multumesc pentru ziua de astăzi și îmi pare rău pentru faza cu Andrew. Mă încrunt instantaneu când o aud ce zice. Ea nu are nici o vină în legatură cu Andrew și totuși își cere scuze în numele lui.

- Nu face nimic. Îi răspund tare ceea ce o face să se încrunte puțin ca mai apoi să îmi dau seama că vocea mea nu a sunat prea bine.
- Ne vedem mâine dimineață? O întreb ferm. Nici nu știu ce mi-a făcut ea de sunt întors cu susul în jos. Sunt conștient că nu mi-a făcut nimic dar mă irită faptul că încearcă să îi i-a apărarea lui Andrew.
Sunt conștient că a sunat ca un zbierat ceea ce mă face să îmi întorc capul spre ea.

Observ scaunul din dreapta gol. Atât de concentrat am fost pe o banalitate, încât nu mi-am dat seama când a coborât din mașină. Strâng de volan nervos încât mi se albesc degetele. Slăbesc strânsoarea pentru a da cu pumnul în volan.

- Ești bine?! Aș recunoaște vocea asta mie în sută. Dayane, a coborât din mașină pentru a veni pe partea stângă lângă portiera mea așteptându-mă să cobor. Atât de fraier să fiu să nu observ că ea chiar face eforturi mari, pentru a mă bine dispune. Așa cum face mereu.

Cobor grăbit și o îmbrățișez involuntar. Mâinile mele îi înconjoară talia subțire. Ea e șocată pentru două secunde apoi își revine și mă îmbrățișează și ea. Locul ăsta e mirific și să fiu al naibii dacă aș vrea să plec vreodată. Căldura brațelor ei le simt până în inimă, încălzind-o și pe ea.

Hei tuturor!!! Am revenit cu un capitol nou, menționând-o pe Nieves_joy , căreia îi multumesc pentru sprijin.
Orice părere contează pentru mine, deci nu ezitați. Pupici!