Love lockdown | Jun

Capitolul 6

     Pufnește nervoasa când iese Jun din casă și dă cu piciorul în pământ. Privește spre bucătărie și apoi își lasă privirea în jos. Din nou amintirile cu mama ei îi trec prin fața ochilor ca o bandă de film stricată.

     Poliția totuși nu a încercat să afle de ce mama ei s-a sinucis, au declarat că e din cauza problemelor personale, dar Ara știa ce era în neregulă.

     Mama ei se întâlnise cu un bărbat în parc, după trei luni de la moartea tatălui său și s-a îndrăgostit, dar asta a avut o consecință. Acel om nu simțea nimic pentru mama Arei și aceasta, pe lângă probleme, și-a luat viața lăsând-o pe micuța Ara de atunci, singură, închisă într-un orfelinat.

     Casa nu i-au luat-o, fiind trecută pe numele mătușii ei, așa că atunci când a ieșit de acolo, s-a întors înapoi aici. Chiar dacă amintirile o copleșeau pe zi ce trece.

     Oftează și pășește spre bucătărie, așezându-se pe un scaun și apucă o furculiță.

     — Nenorocitul ăla. mormăie, lăsând un zâmbet să-i scape.

     Înfige furculița într-una din clătite iar când o bagă pofticioasă în gură, Jun intră în bucătărie, de data asta îmbrăcat decent, nu în pijamale.

     Pufnește în râs când o vede pe Ara îndopându-se cu acea clătită și fata ia ultima clătită, aruncând cu ea în Jun.

     — Ya! strigă acesta ofensat, aruncând cu clătita înapoi în Ara.

     Fata se ferește de clătită, aceasta ajungând fix în gunoiul din spatele ei. Jun privește mândru și ocolește masa, așezându-se mai apoi pe scaun în fața Arei.

     — Ce s-a întâmplat azi-noapte? întreabă Jun curios, dar afișează o privire indiferentă.

     — Ce-ţi pasă? se încruntă Ara trântind furculița pe masă, evitând să-l privească în ochi.

     — Dacă nu-mi păsa nu te întrebam. mormăie Jun, făcând-o pe Ara să-l privească confuz din cauză că nu l-a auzit.

     Jun își dă ochii peste cap și își încrucișează mâinile la piept, lăsându-se pe spate pe spătarul scaunului, privind-o adânc pe Ara care acum butona telefonul, chicotind uneori.

     — Cu cine vorbești? întreabă Jun.

     — Cu nimeni. răspunde mai sec ca niciodată, apoi scapă un surâs.

     Jun se ridică ușor de pe scaun și se uită în telefonul ei. Hanbin.

     — Vorbești cu Hanbin? Întreabă ridicând o sprânceană.

     Din nou simțea un fel de înțepătură și o bătaie puternică în piept. Știa că e gelozie, dar nu avea idee de ce. Abia de îi înghițea prezența, dar să fie gelos din cauza ei?

     — Ara. îi spune brusc, numele aplecându-se peste masa în fața ei.

     Fără să-i spună ceva își trece vârfurile degetelor peste obrazul ei, dorind să o sărute din nou. Ara își mușcă buza, dar icnește ușor din cauză vânătăii provocate din cauza lui.

     Jun se apropie din ce în ce mai mult de ea, dar se îndepărtează rapid, scuturând din cap.

     — Îch. spune parcă în scârbă, ridicându-se pe scaun.

     Se uită în jos, dar vede o bandă galbenă pe care scrie "Crime scene" și se apleacă după ea, ridicând-o la nivelul feței. Ara îl observă și i-o smulge din mână, ascunzând-o la spate, speriată.