Love lockdown | Jun

12; 十二

Cu mâinile încrucişate la piept, Jun se trânteşte pe canapeaua din sufrageria casei lor, şi-şi lasă capul pe spate, oftând adânc. Cearta lui de acum câteva zile cu Hanbin a fost ca un cuţit în inimă pentru el. I-a părut rău de pierdrea prietenului său atunci cănd Jia a murit, şi deşi Hanbin l-a învinovăţit atâta timp, el ţinea morţişi că nu avea nicio legătură cu ce se întâmplase atunci.

-Îmi cer mii de scuze! se aude vocea lui Sungyeol din capătul scărilor.

Vorbea la telefon cu cineva, iar după tonul lui speriat şi faţa mult mai speriată decât tonul, Jun şi-a dat seama cu cine vorbea. Chicoteşte, aşezându-şi un genunchi pe canapea şi contul mâinii stângi pe spătarul acesteia, întorcându-se cu privirea spre Sungyeol.

-Mamă, ştiu- nu apucă să termine pentru că îşi îndepărtează telefonul de la ureche, semn că femeia de la celălalt capăt al telefonului a ţipat la el.

După alte predici pe care i le-a ţinut mama lui, Sungyeol ia telefonul de la ureche şi se strâmbă la ecran.

-Iar ţi-a închis? ridică Jun dintr-o sprânceană, râzând.

Sungyeol dă aformativ din cap şi ocoleşte canapeaua, aşezându-se lângă Jun, de data asta fiind el cel care-şi lasă capul pe spate, privind foarte interesat tavanul. Îşi lasă capul pe-o parte, privindu-l pe Jun care acum era prins în gândurile lui în timp ce se holba într-un mod ciudat la un perete.

-Ai mai vorbit cu Hanbin?

Jun dă afirmativ din cap la întrebarea lui şi oftează adânc.

-Dar nu s-a terminat bine, din nou. Nu ştiu de ce nu vrea să înţeleagă că nu a fost vina mea! ridică uşor tonul, strângând din pumn.

Nu-i place să fie acuzat pe nedrept, cu atât mai puţin de către cel mai bun prieten al lui, însă toţi ani ăştia a tăcut şi a înghiţit vina doar de dragul lui Hanbin.

-O să-i zic lui Key să vorbească cu el poate v-a înţe-

-Nu! Nici să nu te gândeşti. E între mine şi Hanbin, iar dacă el are atât de puţină încredere în mine încât să zică că voi proceda la fel şi cu Ara, atunci înseamnă că nu mi-e atât de bun prieten pe cât mi se crede. se ridică de pe canapea şi fără să-l lase pe Sungyeol să-i răspundă, iese din sufragerie, urcând scările nervos.

Sungyeol îşi trece o mână prin păr şi oftează încet. "Cu siguranţă n-o las aşa." gândeşte Sungyeol, apoi singura metodă în care îi poate împăca pe cei doi îi trece prin minte. Se ridică şi el de pe canapea şi urcă rapid scările, alergând cu paşi mici pe hol spre camera lui Key. Ajuns în faţa acesteia, bate la uşă iar el răspunde imediat.

-Ţi-am auzit paşi de balerină de la o poştă... mormăie Key frecându-se la ochi somnoros. Intră!

Sungyeol trece pe lângă el şi se aruncă pe pat.

-Ştiu, ştiu! Trebuie să vorbesc cu Ara să vorbească cu Jun să vorbească cu Hanbin să se împace. îşi dă Key ochii peste cap. Tu ce faci? se strâmbă, ridicând dintr-o sprânceană.

-Particip la.. aruncatul cu privirea? ridică din umeri.

Key afişează un pokerface, apoi deschide dulapul luând câteva haine şi intră în baie. Sungyeol se ridică de pe pat şi iese din cameră, dând nas în nas cu Hanbin care arăta mai rău decât a arătat după moartea Jiei. Ochii roşi, cearcăne imense sub ochi, păru mai ceva ca un cuib de păsări, buzele vineţii şi pielea palidă. Sungyeol face ochii mari şi-şi duce mâinile la gură, astupând un ţipăt. Hanbin apărut în faţa lui în acest hal e deja un mini atac de cord pentru Sungyeol care se sperie şi de o muscă.