Love lockdown | Jun

Capitolul 7

     Ara nu a mai putut stea să privească acel film împreună cu Jun. Fusese o idee proastă, iar acum reflecta la ea privind tavanul care începuse să îi pară din ce în ce mai alb cu cât îl privea mai mult.

     — Băiatul acela... mă înnebunește mai mult decât este cazul. oftează Ara luând în mână telefonul pe care începe să îl butoneze în speranța că astfel plictiseala îi va trece.

     Fix în momentul când aproape își bătuse recordul la Piano Tiles 2, telefonul sună. Ara scapă o înjurătură nedemnă de o fată fiind conștientă că nu o să mai poată să își bată recordul și verifică cine este nenorocoasa persoană care îndrăznise să sune cu apel video chiar. Este Hanbin. Îi răspunde.

     — Ara? Ce faci? Ai mâncat? Reziști cu Junnie? Ești mai bine? Aseară ai pățit ceva?

     Atât de multe întrebări puse una după alta. Prea multe ca Ara să poată să răspundă la toate. Ceva tipic pentru Hanbin.

     — Umm, da? răspunde ea nesigură.

     Cei doi încep să discute fel de fel de nimicuri, în camera fetei auzindu-se din când în când râsete, iar asta i-a atras atenția lui Jun care continuase să stea în sufragerie.

     S-a dus în fața ușii camerei Arei, dar când vrea să intre aude vocea lui Hanbin și ascultă conversația celor doi.

     — Și, supraviețuiești cu Jun? Știu că poate fi câteodată foarte înfumurat.

     Ara înghite în sec, neștiind ce să spună.

     — Da, e înfumurat, dar nu s-a purtat ca în prima zi. zâmbește.

     — Avansăm! râde Hanbin apoi o liniște se aștearnă în cameră. Ara, am ajuns în fața casei tale, vin acum la tine.

     Auzind asta, Jun fuge mâncând pământul în sufragerie, aruncându-se pe canapea.

     Ușa de la intrare se deschide, iar Jun își lungește gâtul pentru a-l vedea pe Hanbin. Se ridică de pe canapea și îl întâmpină.

     — Junnie! strigă Hanbin deschizându-și larg brațele și alergând spre el gata să îl îmbrățișeze.

     Jun îi anticipează mișcarea și, cu câteva secunde înainte ca petrecărețul său prieten să îl îmbrățișeze, se apleacă și astfel scapă.

     — Nu ești deloc amuzant! spune Hanbin bosumflându-se. Mă duc să văd ce face Ara.

     Neașteptându-se la asta, Sungyeol și Key intră pe ușă odată ce Hanbin începe să urce scările.

     — Voi ce căutați aici? întreabă Jun, dar niciunu din ei nu-l bagă în seamă.

     Key se juca ceva pe telefon, Sungyeol citea o carte, așa că nu s-au ocupat de răspunsul ce trebuia să-l dea băiatului.

     Jun ridică din umeri, apoi se trântește pe canapea, din nou, dar de data asta dă drumul la televizor pe un post de muzică.

     Ușa camerei se deschide, iar Hanbin se strecoară prin crăpătura formată, furișându-se în spatele Arei. Fata stătea în dreptul dulapului, holbându-se la hainele din fața ei, nervoasă.

     — Aish! mormăie, ciufulindu-și părul.

     — Ya! strigă Hanbin, făcând-o pe Ara să tresară și când se întoarce, mai că începea să-l înjure.

     Îi dă un pumn în piept și se încruntă.

     — Ya tu, nu eu! râde apoi îl îmbrățișează, înfășurându-și brațele în jurul corpului său.