Gândurile Emmei

Cât îmi iei?

"-Cât îmi iei pe-o iubire de-o vară și o înghețată de vanilie?
-O inimă. Și o viață întreagă.
-Nu-i prea scump?
-Ăsta e prețul, domnișoară. Și nu e negociabil.
-Bine, le iau așa."

Te iau așa. Cu totul.
Te iau cu parfumul tău de lemn de portocal, cu ochii tăi albaștri ca cerul de vară, cu buzele tale cărnoase și moi, cu ridurile făcute de la atâtea zâmbete și întristări, cu pielea ta nebărbierită de câteva zile, cu brațele tale în care mă simt în siguranță. Cu totul, dragul meu.
Pentru o vară.
Sau o viață întreagă?

Accepți?

Eu accept. Te accept cu mofturile tale, cu nesiguranța ta, cu fricile și curajul tău, cu țipetele tale când ești nervos, cu neîndemânarea ta în bucătărie, cu priceperea ta de a mă împăca atunci când sunt supărată, cu obiceiul tău de a-ți băga mâinile reci sub tricoul meu, cu prietenii tăi petrecăreți, cu familia ta numeroasă și plină de iubire. Cu totul. Pentru o vara.
Sau o viață întreagă?

"Ia-mă pentru totdeauna. Să-ți fiu casă, locul secret unde o să te ascunzi atunci când o să fii supărată, adăpostul tău în caz că ți se iscă vreo furtună în suflet, cel mai bun prieten care nu o să te judece dacă ai pus câteva kilograme în plus pe tine, iubitul tău.
Omul alături de care o să-ți petreci viața, omul alături de care vei trăi și bune și rele. Eu.

Eu te iau. Să-mi fii tot. Să-mi fii soarele de dimineață, fulg de nea, picur de ploaie, univers."

Emma.