răsuflu ca un fluture obosit
cu broboadele atârnate pe frunte,
după ce a zburat prin lume
ca să miroase fiecare floare
de hrană dătătoare.
și ajuns la intersecția dintre
floarea ta și a mea,
nu știe pe unde s-o apuce.
să vină acasă ca să se odihnească
sau să zboare iar
până la tine în brațe?
închid ochii și număr
fiecare petală care a căzut
pe pământul umed
sub greutatea lacrimilor mele.
fiecare rană din aripile mele
are un nume
și m-aș duce în mijlocul iadului
să le strig
și să-mi răscumpăr sufletul
pe care l-am vândut,
cu disperare și nu doar o dată,
doar ca să mai simt fericirea
ce se făcea uitată.
plouă cu glas tare
tună, fulgeră, se cutremură pământul
se crapă în două cărarea
se văd mâini întinse spre cer
și aripi căzute pe sol
îngerii își cer iertarea
și diavolii pârjolesc marea.
răsuflu ca un fluture obosit
de la atâta iubit.
Emma
CITEȘTI
Gândurile Emmei
Sachbüchertell you what...truth is, sometimes I miss you so bad, I can hardly stand it.
