Gândurile Emmei

ora în care voiam să te iubesc din nou.

e martie, ora 6 la apus.

pe umerii mei atârnă soarele
leneș și arzător.
îmi aduce aminte de săruturile tale
în după-amiezile din timpul săptămânii,
când ne luam timp doar pentru noi
și uitam toate problemele.
când mă priveai
și distanța dintre buzele tale
îți scotea în evidență dinții
nu perfect drepți,
dar care, cu ajutorul cărora,
puteai să-mi pronunți numele
într-o articulare perfectă.
pe trupul meu încă mai domnesc
ultimile atingeri din seara în care
eu încă nu știam că va fi ultima.
dar care veste, totuși,
nu m-a luat prin surprindere,
fiindcă mama mă învățase
că iubirea la o vârstă tânără
și lipsa maturității sufletului meu
nu o să poată avea grijă
de un alt suflet rănit
și neîngrijit,
fix când era la vârsta la care
el ardea de nerăbdare
să fie iubit.

Emma