Gândurile Emmei

"eu"

aș pleca atât de departe de aici
de locul în care nu mă regăsesc,
și în care mă sufoc când încerc să trăiesc.
dar există acolo un "eu" care e atât de tragic
încât mă ține legat de un picior și mă îndeamnă să stau la pat letargic.

cu ce aș putea rupe o sfoară?
să o rod cu dinții și să mă doară?
căci cuțite și lame n-am la îndemână,
doar un trup gol care încet se sfărâmă.

și cum să mă eliberez de simplul "eu"?
când i-am purtat recunoștință până acum mereu.
cum să îi spun că vreau să dispară,
să mă lase singură pe o plajă sau într-o casă, la țară?

te-am iubit al meu "eu", e clar
dar e timpul să-mi dai drumul din acest calvar.
dezleagă-mă, desființează-te, lasă-mă să fiu un om contopit cu universul
de la care lumea și-a retras interesul.

Emma