Gândurile Emmei

stare tomnatică

Am o stare
De-mi vine să cad din picioare
Direct la tine în brațe,
Ca să îți șoptesc romanțe.
Încerc să mă regăsesc ușor,
În toată culoarea asta melancolică
Care domnește peste oraș,
Dar îmi dau seama că doar îmi e dor
De vara diabolică
În care tu erai prezent.

Din caz că m-ai uitat
Nu o să mă supăr
-prea tare-
N-am să reacționez ciudat
-deși încă sufăr-
Ci o să-ți las un bilet
În locul nostru secret,
Unde ți-am scris cum să mă descoperi.

"Te aștept,
-și ca să mă recunoști,
o să îți spun că am părul brunet,
ochi căprui si cam anoști,
pielea albă și câțiva
pistrui pe care îi ador în secret-
La umbra unui copac zevzec
Cu fundul pe frunzele ruginii.
Tu mai vii?"

Emma.