498 de cuvinte

153 2 0
                                    

-cum arată fata din visele tale?
-mi-o imaginez stând pe un scaun. cu picioarele unul peste celălalt. iar cel care stă deasupra pare tare lung. cam cât o viață de om. şi uneori îşi strânge picioarele unul lângă altul de parcă ar fi timidă. de parcă ar ascunde ceva. e tare misterioasă în felul cum merge. are pantofi roșii cu o fundă în față. i-am spus să nu-şi mai târâie papucii, că o să și-i strice prea devreme. şi-s ai ei preferați. şi mâinile. tare fine. de parcă tot ce a făcut în viața ei, a fost să fie muză. și iubită. degetele le are lungi, ca de pianista. una faimoasă.
la încheietura mâinii îi atârnă o ață neagră. e de la mama ei. umerii sunt goi. miros bine și sunt strălucitori și moi când îi atingi cu buzele. mi-aş ține cu orele nasul băgat în locul dintre gât și umeri. mi-ar înflori viața și s-ar opri pe câmpia de pe pielea ei.
-e plină de cuvinte. ai ajuns să o descrii în detaliu.
-nu aș rata nici o bucată din corpul ei, din mintea, râsul ei, pe care nu aș descrie-o. e foarte vastă. şi diferită. ca amprentele oamenilor. nu seamănă.
-ești tare deștept, i-am spus. mai zi-mi despre ea. cum e? cum râde?
îi aud un chichotit.
-cum râde? cu ochii. şi sufletul. arată caraghios. îşi face ochii mici, pomeții i se ridică și îi apar riduri de fericire. iar în mine se tot creează dragoste pentru ea.
-e frumoasă?
-nu. pentru restul lumii, arată ca o greșeală. prea slabă, picioarele prea lungi, mers legănat, prea aiurită. dar eu am găsit în toate defectele astea ceea ce mă completează. desigur, are și calități. știe cel mai bine cum să fie sinceră. şi mai știe să sărute. ca o nebună.
-cum vine asta?
-uite așa. şi se repede la buzele mele ca și când ar fi fost un lucru al lui.
-să nu spui nimic. shh! hai să-ți mai zic de ea. de vocea ei. mă liniștește. cred că acolo m-aş refugia în momentele mele de agitație. când sunt îngândurat, când mi se pare că nimic nu merge cum trebuie, acolo găsesc soluție. oh, nu m-aş opri niciodată să-ți vorbesc despre ea. de fiecare dată când o privesc, tot mai găsesc ceva. o mișcare din nări, o clipire de ochi mai aparte, cum își linge buzele atunci când e nervoasă. e diversă. iar eu mi-am dat seama că sunt gol. fără ea.
mă uit în jos dorindu-mi să-i fiu eu fata din vis. ochii mi se măresc de parcă m-ar fi speriat cineva. "pantofii mei roșii cu fundă!" îmi ridic capul din pământ și mă uit la el.
-pot să te întreb ceva?
-aha.
-ce nume i-ai pune fetei din visul tău?
oftează. oftez și eu.

Emma.

Gândurile EmmeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum