Impossible love ( Harry Styles ) ❤️

Capitolul 9

  Zăceam neputincioasa pe jos, luam cioburile si le strângeam in mâini, sângele imi curgea pe fata si pe genunchi. M-am apropiat de mama si i-am văzut buzele palide si fara viata. M-am apropiat sa o ating, dar ce am facut defapt a fost sa o murdăresc cu sângele meu.

-Mami?am întrebat eu cu un glas soptit.

  Mama nu se mișcase deloc, mi-am apropiat mâinile si i-am atins buzele ușor , sângele roșu colorând rozul pal. Am zguduit-o si i-am aplicat palme ușoare peste fata, umplând-o de sânge , dar nu imi pasa , făceam orice sa o trezesc. Am luat apa, am turnat-o pe fata ei, dar tot nu s-a intamplat nimic. Începeam sa înnebunesc, imi venea sa imi smulg parul din cap, sa ma înting lângă mama, si sa imi dau viata la schimb, doar sa trăiască ea mai bine.

  Ii auzeam. In ultimii 2 ani, au început sa se certe, când tata se întorcea din nu știu ce locuri, mama era numai gata sa ii vorbească de lipsa banilor, de situația mea la învățat. Dar eu nu duceam lipsa banilor. Mama ma îmbracă in lucruri bune, imi ia tot ce vreau, si nu cred ca ducem lipsa de bani. Dar imi venea sa înghit cioburile de pe jos, când am văzut hainele mamei, pe care nu le observasem pana atunci; nu le dădusem atenție. Se îmbracă in lucruri ponosite , vechi, ieftine si câteodată de la second hand, in timp ce eu o întristez, jefuind fast-food-uri .  Daca as fi avut un cuțit, l-as fi înfipt in burta. Nu trebuia sa exist . I-am facut mamei mele viata un calvar, am innebunit-o, nu o merit , e mult prea buna. Dar acum, a căzut prada raului. Îngerului i-au fost tăiate aripile, iar celălat înger e plecat in zbor cine știe unde. De ce? Ce s-a intamplat? Unde era viata mea liniștita, când ma uitam la filme , mâncând popcorn si râzând toti 3? Unde sunt zilele in care mergeam la mall?

  Am fost întrerupta din gândurile mele, când sunetul ambulantelor s-au auzit de afara. Mai mulți oameni au intrat rapid in casa, au venit in camera si au pus-o pe mama pe targa, urcând-o in mașina mare. M-am urcat lângă ea si am început sa plâng, trecându-mi mâinile însângerate prin par. Chiar nu imi pasa daca asistenții din ambulantă ma credeau nebuna. Mama mea era pe moarte? Tatăl meu murise? Imi voi pierde părinții? Voi rămâne orfana?

-Domnișoara, sunteți bine?mă intreba o asistenta.

-O sa... O sa... Moara?am întrebat soptit, nefiind sigura daca asistenta m-a auzit.

-A leșinat, însă nu o sa moara. Stați liniștita, o sa o ducem la spital si o sa o ajutam cât mai repede sa isi revină.

-Nu ar trebui sa ii faceți ceva aici?am întrebat , tonul meu crescând vizibil.

  Imediat ce am spus asta, asistenta a luat niste chestii de pe perete , semănau cu niste aparate de facut pâine prăjită. Le-a pus pe pieptul mamei si ceva electrocutat-o , pentru ca s-a arcuit , sărind in sus; dar nu s-a trezit. Vedeam aparatul la care era conectata: un aparat pătrățos, albastru , ca un televizor mic si vechi, le care erau niste linii verzi pe un fundal negru. Liniile urcau si coborau si mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca indicau viata mamei. Mi-am amintit din câteva filme ca, atunci când linia nu mai urca si nu mai cobora, doar mergea in linie dreapta, pacientul murise. Iar liniile mamei urcau foarte putin. Cum era posibil sa moara doar pentru ca s-a tăiat la mana?

  Apoi am observat mai bine ca tăietura era chiar la baza încheieturii , pe vene, semn ca si le tăiase. Am încercat sa na gândesc mai bine, si mi-am amintit ca tensiunea mamei era foarte mare, de aceea făcuse infarct. Era bolnava si de diabet, si din câte imi amintesc, mi-a povestit ca a avut o problema cu inima când avea 19 ani. Adică când m-a născut pe mine. Dar motivul, nu mi-l spusese niciodată. Faptul ca băuse in ultimele zile atat de mult, ii agravare situația .

-Nu putem sa ne grăbim?am întrebat speriata.

-Ajungem imediat, stați liniștita!spuse ea.