Povestea unei Dansatoare

Capitolul 15

 -Nu! Nuu, nu e adevarat! Asta e o gluma. Spune Aisa razand isteric. Stiu ca glumiti. Unde e copilul meu? E cu asistentele ? Hai spuneti-mi .Le spune Aisa uitandu-se in jur.

-Aisa, e mort! Tipa mama ei la ea.

-Iubitule, uite ce spune, mami , ca e mort! Spune-i sa taca. Striga Aisa, privindul cu lacrimi in ochi pe Caleb, care tacea.

Tatal ei se dusa si o lua in brate, incercand sa o calmeze, o mangaia pe par si ii spunea incet ca totul va fi bine, avea si el lacrimi in ochi si isi simtea cum ii tremura corpul de atata durere, dar isi dorea sa fie tare , pentru fata lui. Aisa se trasa din bratele lui si ii lua mainile in mainile ei , il privea cu durere  in ochi. Aisa nu voia sa accepte faptul ca , copilul ei nu mai era. O parte din ea murise, cum putea ea, sa traiasca doar cu jumatate de inima, in momentul ala isi dorea sa fie un cosmar , sa inchida ochii , iar cand ii deschide , sa fie iar insarcinata , la ea in pat. Dar din pacate , asta era dura realitate. 

-Tata, spune-mi tu , te rog!  Unde mi-ati dus copilul? Il intreaba cu o vocea slaba.

-Aisa e mort! Striga , Caleb , lasand lacrimile sa curga. Isi dorea , sa nu vi plecat atunci, sa nu fi facut acea promisiune, se blestema singur , pentru starea in care era Aisa. Se simtea vinovat si voia sa isi indreptete greseala, dar nu stia cum.

Aisa incremeni la auzul acestor cuvinte, se pusa in pat cu genunchii la piept si incepu sa planga , privind in gol. Simti cum o parte din ea muri, simtea cu ii sta inima in loc si cum se scurge viata din ea.

-IESITI! Tipa Aisa la toti. Lasati-ma singura! PLECATI!

Caleb , dorea sa mai zica ceva, dar Aisa se ridica din pat si se indrepta spre geam. Vremea de afara se potrivea cu starea ei , era rece, batea un vant puternic si ploua torential. Aisa isi pusa mana pe burtica si se lasa sa cada, privind in gol pe geam. O mai privi odata si iesi din salon. Aisa se uita inapoi si vazu cand inchisa usa dupa el. Lasa capul pe spate si incepu sa planga in hohote.

-De ce ai facut asta Dumnezeule? De ce ma pedepsesti asa? Ce vina avea copilasul meu,de mi l-ai luat? Cu ce gresise el? Pentru ce ma pedepsesti ? Pentru ce? Striga Aisa privind in sus. Puiul meu .. puiul meu. Nu bebe, mami nu poate trai fara tine. Cu ce te-a suparat mami tau, de ai lasat-o singura? Imi cer iertare copilul meu, fac orice , doar vin-o inapoi la mine. Vin-o la mine. Cum traiesc eu fara tine? O sa te razbun! O sa te razbun copilul meu.

Aisa se ridica de jos , isi stearsa lacrimile si iesi din salon nervoasa. Parintii ei , strigau dupa ea, dar ea nu baga pe nimeni in seama . Caleb fugi dupa ea si o prinsa de mana.

-Unde pleci?

Aisa isi trasa bratul din mana lui si pleca mai departe. Lasandu-i pe toti in urma ei , uimiti de gestul facut . Nu stiau ce e in capul ei , nu stiau ce e in mintea ei sau ce urma sa faca.

Aisa facu cu mana si opri un taxi, spunandui adresa ei. Tot drumul privea cum se scurg picaturile de ploaie pe geamul usii. Gandul ii zbura la copilul ei, care o parasise si o lasase singura.

„Era trecut de ora 1 dimineata , iar Aisa se tot invartea prin pat, nu putea dormi. Copilul ei din pantec, se tot misca  si nu putea dormi. Se ridica si se dusa la geam, unde scoasa capul pentru a lua putin aer. Era racoare afara, adierea vantului , ii facu pielea de gaina.

-Copilul meu, de ce esti asa agitat? Esti suparat pe mami? Isi intreaba bebelusul ,mangandu-se pe burta. Isi scoasa tricoul , ramanand doar in boxerii negri din dantela. Se pusa in fata oglinzii si se privea. Doamne copilul mea ce mare ai crescut, mai ai putin si vi pe lume. Sa inteleg ca pentru tine patru luni e mult, de asta te agiti acum? Uite cum facem, ne punem in pat si mami iti spune o poveste , iar tu faci nani , da?"