Povestea unei Dansatoare

Capitolul 2

Aisa plecă să se schimbe. Își dă masca jos , își reface machiajul dându-se cu un ruj roșu aprins care i se potrivea perfect cu tenul ei măsliniu, îmbrăcă o rochiță mulată de culoare vișinie, lungă până la genunchi, își lasă părul roșcat să îi cadă în valuri pe spate, face câteva piruiete înainte să își pună masca, apucă geanta de pe canapea, își încalță ghetuțele negre cu franjuri, apoi se îndreaptă spre ieșire, unde le face cu mâna, trimițându-le pupici în aer colegilor înainte de a ieși pe ușa clubului.

Ajungând în față ușii, simte cum i se înmoaie picioarele și i se urcă tot sângele la cap, înroșindu-i-se vârful urechilor. Făcu câțiva pași înapoi, încercă să ocolească mașina și să plece fără să se întâlnească, dar prea târziu. El o văzu în oglinda retrovizoare, se dădu repede jos din mașină, o prinsă din urmă, luând-o de mâna. Aisa simte cum corpul nu o mai ascultă și începe să tremure.

- Nu îți fac niciun rău! Calmează-te! spune repede, văzând că ea se panichează. Nu vrei să bem o cafea? E deja dimineață, deci nu te pot scoate la un pahar de vin, decât deseară la mine.

- Ești cam tupeist! Nu crezi? îi răspunsă, trăgându-și mâna dintr-a lui.

- Nu îmi pasă! Hai, urcă! și îi face semn cu mâna spre mașină.

Aisa mai ezită puțin, apoi se urcă în dreapta lui.

- Nu știu cine ești sau cum te cheamă, dar în momentul în care mi-ai dansat, pur și simplu m-ai hipnotizat . Vreau să te cunosc, să îți văd chipul, să îți simt atingerile și corpul peste al meu. Îți poți da masca jos? îi spune în timp ce caută o cafenea deschisă.

- Poate mă cunoști. Își spune mai mult pentru ea.

- Nu am înțeles! Mai poți repeta, te rog!

- Am spus ... poate deja mă cunoști! îi repetă Aisa, acum uitându -se la el.

- Nu înțeleg! De ce zici că te cunosc? De unde știi că te cunosc? Cine ești? Dacă te-aș mai fi văzut , te-aș fi recunoscut, nu crezi?

- Nu, nu cred! De asta port mască, să nu fiu recunoscută.

Trasă brusc de volan și opri mașina. Aisa se sperie puțin de reacția lui.

- A fost, a fost o greșeală să vin cu tine. Voi coborî aici. A vrut să deschidă ușa, dar Caleb bloca ușile mașinii.

- Nu! Acum chiar nu pleci! O prinsă de mâini și cu cealaltă mâna o prinsă de față, pentru ai da jos masca . Aisa începu să se zbată.

- Lasă-mă! Ce faci? Vreau să plec, te rog!

Caleb nu o ascută și dintr-o mișcare o lasă descoperită. Îi lua masca, lăsându-i chipul la vedere. Era cumva într-o stare de șoc și euforie în același timp. Clipi de câteva ori, apoi o acoperi cu sărutări, îi prinsă buzele într-un sărut lung și plin de emoție. Aisa îi răspunsă la rândul ei, prinzand-ul de gât și îl trasă mai aproape de ea. Când o lasă să respire, încă înmărmurit de surpriza pe care o primi, porni mașina, zâmbind. Pusă o mâna pe coapsa ei, o privi și îi aruncă un zâmbet ștrengar. În cinci minute au ajuns la el în apartament. În timp ce desfăcea o sticlă de vin, domnișoara se descalță, își aruncă geaca pe un scaun și se așeză pe canapea cu picioarele lângă ea. Chipul ei radia de fericire, își aprinsă o țigară și-l așteptă pe Caleb.

- Doamne de când nu te-am mai văzut, sunt aproape patru ani. Unde ai fost?

- Știi? Sunt măritată, spuse ultimele cuvinte parcă șoptite.

- Poftim! Cu cine? Cum ai putut să faci asta? Să ne faci asta? puse răstit ultimele întrebări.

- Cu Yanis, băiatul pe care l-am cunoscut atunci când nu ai mai fost tu .

- Și ești fericită? întrebă în speranța de a spune "Nu!".

Aisa izbucni într-un râs isteric, ceea ce îl făcu pe Caleb să tresară dându-și seama că nu e fericită. Bucurându-se în sinea lui, că o poate face din nou să fie a lui, femeia lui. Gândul acesta îl făcu să zâmbească. Era o speranță , de care avea să se agațe până la sfârșitul zilelor lui. Ei doi din nou împreună, fericiți.

- Atunci, de ce ești cu el ? Și el de ce nu este cu tine?

- De ce ? De ce ? Pentru că nu ai mai fost tu și el m-a ajutat să te uit sau așa am crezut. Pentru că tot nu te-am uitat, câteva lacrimi, se adunară în colțul ochilor. De ce nu sunt cu el? Pentru că nu mai pot! Nu mai pot! și începu să plângă în hohote.

Caleb nu știa ce se întâmplă. O strânsă la pieptul lui și o mângâie pe par, o sărută scurt pe creștetul capului, îi lua capul între palme, îi ștearsă lacrimile și o sărută, așa cum nu o mai făcuse niciodată. Un sărut plin de dorință, durere, eliberare și fericire.

- Am fugit de la el. Și acum stau într-un apartament. Am încetat să îl mai iubesc, asta în condițiile în care credeam că îl iubesc.

- Cum ai ajuns să lucrezi în acel club?

- Tayler, m-a ajutat. El mi-a găsit și apartamentul în care locuiesc și locul de muncă.

- Tayler?

- Da , bodyguard-ul clubului. L-am cunoscut într-o seară, când eram beată și m-a condus la hotel. Pentru că atunci doar ce plecasem de la Yanis.

- De când ai fugit?

- De cinci luni aproape. Și da, m-a căutat și m-a sunat. Mi-a fost greu la început, dar m-am obișnuit.

Stând la povești, nu și-au dat seama când a început să se întunece. Prin peretele de sticlă din sufragerie, se vedea apusul soarelui. Aisa stătea tăcută pe canapea prinvind în gol. În timp ce Caleb se plimba neliniștit prin cameră. Simțea că trebuie să facă ceva. Voia să facă ceva, o voia lângă el, cu el. Nu suporta ideea că alt bărbat a atins-o, i-a simțit mirosul, pielea fină, atingerile calde și catifelate și că ar fi putut să o facă fericită. Ura ideea asta, cum ura faptul că renunța-se atât de ușor la ea. Faptul, că o văzuse mult prea tânără, nu se gândise nici o secundă , că va ajunge să o iubească. Strânsă pumnii, simți cum sângele îi fierbe în vene și lovi cu putere peretele. Zgomotul o făcu pe Aisa să tresară.

- Caleb! Ești bine? Ce s-a întâmplat? Și se ridică, ducându-se lângă el. Îi ridică mâna, să o verifice. Îi sângera. Ai înebunit? Ce înseamnă asta?

- Te-a atins? Întreba printre dinți.

Aisa îi ignoră întrebarea și plecă să caute trusa de prim ajutor pentru a-i bandaja rana. Caleb o prinsă de încheietură, strângând cu putere.

- Nu mi-ai răspuns. Te-a atins?

- Poți să (...) ,dar nu o lăsă să termine propoziția că o strânsă și mai tare.

- Te rog, mă doare! Ce faci?

Atunci îi privi chipul și văzu că avea lacrimi în ochii, o rănea. La dracu'! Tocmai el, ii facea rău din gelozie. Îi eliberă încheietura , care i se înroșise din cauza strânsorii. Plecă nervos din cameră, intrând direct în baie. Aisa era încremenită și speriată de reacția lui. Nu iși amintea să îl fi văzut vreodată așa. Caleb intră în duș, lăsând apa să curgă ușor pe corpul lui încordat.