Capitolul 10

48 2 0
                                    

Dimineata isi facu simtita prezenta prin razele palide ale soarelui, care isi faceau loc prin draperiile visinii. Deschisa incet ochii si gasi un trandafir rosu de care era legat un biletel , pe perna lui.

"Buna dimineata , iubita mea! Stiu ca nu sunt langa tine sa iti sarut ochii somnorosi , si buzele rozalii. Sti ca am plecat cu treaba, dar in schimb nu te-am lasat singura o sa ai o surpriza astazi, sper. .Ai grija de tine!  Stii ca tu esti partea mea buna , care imi da mereu motive de fericire , motive de a iubi viata si sper sa ne vedem ..
Te iubesc , micuta mea!"

Ochii Aisei innotau in lacrimi , stransa scrisoarea la piept si o saruta. Simti cum un lichid amarui ii venea din gat , in gura si fugi la baie , unde vomita. Se privi in oglinda , era palida . Isi clati putin gura cu apa , se spala pe fata si se intoarsa in pat. Avea lacrimi in ochii , se pusa in pat si isi stransa picioarele la piept. Faptul ca el nu era langa ea, ii dadea o stare de neliniste.

-Off, cum sa stau eu fara tine, deja imi e dor de tine. A luat telefonul si la apelat de cateva ori , dar nu raspunsa nimeni. Ce se intampla cu el ? Oare e bine? Doamne, in ce s-a mai bagat , acum? Dar fu intrerupta din sirul gandurilor , de niste batai in usa.

-Oare cine o fi? Cine e? Striga Aisa ,dar nimei nu ii raspunsa. Coboara incet din pat isi ia din dulap de la el , un tricou , trasa repede colantii pe ea si se dusa sa deschida.

Cand deschisa usa, ramasa socata, isi dusa mana la gura, ochii ei din nou erau plini de lacrimi care curgeau rauri pe chipul ei deja palid. Corpul ii incepu-se sa ii tremure ,a facut cativa pasi inapoi , lovindu-se cu spatele de perete, ramasa nemiscata ,facandu-le semn sa intre. Mama ei se aproprie de ea si o imbratisa.

-Voi.. voi, imi era asa dor de voi! Dar..dar cum m-ati gasit? Spune balbaindu-se din cauza plansului care deja incepuse sa ii creeze spasme. Aisa se desprinsa din imbratisare si se dusa la tatal ei, care si el o imbratisa la randul lui.

-Si noua ne-ai lipsit. Ii sopteste mama ei , in timp ce o mangaia pe cap.

-Dar cum ati stiut unde sa ma gasiti?

-Noi.. Pai noi.. .. se balbaie mama ei.

-Ne-a spus Tayler. raspunde repede tatal ei.

-Serios?! Il iubesc pe omul asta.

-Tu cum esti? Esti bine? Al cui e apartamentul asta? o bombardeaza mama ei cu intrebari.

-Eu .. da sunt bine ,(sau asa cred) adauga ea in gandul ei. Este apartamentul meu.

-Tayler ne-a spus ca stai cu el in bloc.

-Am stat mama . Luati loc , ma duc sa fac cafea.

In timp ce beau cafea,Aisa le povesti despre casnicia ei esuata. Le povesti socul pe care la suferit cand a batut-o Yanis si incepu iar sa planga. Mama ei o tinea in brate si o mangaia pe par, pentru a o linisti. Tatal ei isi aprinsa o tigare, cand fumul ii ajunsa la nas, Aisa fugi din nou la baie . Mama ei se sperie vazand-o palida si se dusa dupa ea.

-Esti bine, mama?

-Da , sunt bine , cred ca din cauza ca nu am prea mancat asa cum trebuie.

-Si daca esti insarcinata? Vorbele mamei ei, o lovira , ca o sageata .

-Eu.. Dar nu apuca sa raspunda ca fu intrerupta de alte batai in usa. Ce surpriza ma mai asteapta?

Cei doi se uitara unul la altul si ridicara din umar.

-Nu, noi scumpa mea. Ii raspunsa mama ei.

Aisa se dusa si deschisa usa.

-Buna dimineata !

-Buna , Vlad.. rapsunde mirata de aparitia lui.

-Deranjez? Am auzit ca , cuiva ii place placinta calda cu branza si sucul natural de portocale.

-Serios ? Mi-ai adus placinta si suc? Dar de unde sti?

-Secret. Vlad ii intinde pachetul si intra in casa . Scuze nu stiam ca ai musafiri . Eu plec atunci.

-Sunt parintii mei.

-Buna ziua. Raspunde Vlad politicos.

-Scumpo , noi plecam! Adauga mama ei.

-Ne suni, sa venim sa te luam acasa.Vad ca ai ceva lucruri de carat.

-Poftim? Nu , stati putin. Eu nu ma mut acasa. Asta e casa mea.

-Aisa! Striga tatal ei. Noi suntem parintii tai si o sa vi acasa.

-Nu! Nu vin acasa! Aici e casa mea! Tipa Aisa la ei.

-Vino Liana, sa o lasam sa se mai gandeasca.

Dupa plecarea lor, Aisa se intinde pe canapea  si isi pune mainile pe fata , un nou rand de lacrimi se asterne pe fata ei. Vlad o privea neputincios.

"-Nu stiu ce sa-i zic, ce sa fac? Cum sa o incurajez ? Trebuie sa o conving cumva sa se mute cu parintii ei . Dar cum sa fac asta? Nici macar nu stiu ce sa ii spun. E atat de firava si cam palida. Atata plans ii face rau. Trebuie sa fac ceva." Isi spuse Vlad in sinea lui. 

Ii pune o mana pe umar, facand-o sa deschida ochii. Ii intinde placinta si sucul , iar Aisa schita un zambet . Se ridica in fund si lua cateva guri din placinta si suc. Cauta telefonul, simtea nevoia sa vorbeasca cu Caleb, dar la fel , raspunde casuta vocala. Aisa ridica ochii si il privea pe Vlad.

-Tu sti ceva de Caleb? Unde e? Are telefonul inchis.

-Nu stiu nimic. Te-ai dat cu alifie? O intreaba pentru a schimba subiectul.

-Am uitat.

Aisa lua unguentul si isi unsa usor tatuajul, dupa isi aprinsa o tigare, nu apuca sa traga , mai mult de doua fumuri ca simti iar acel lichid amarui ingura.

-Hei, esti bine?O intreaba Vlad cand iesi din baie.

-Da , asa cred.

-Eu cred ca ar trebui sa mergem la un doctor.

-Nu am nevoie su.. nu apuca sa termine de spus ce voia , ca simti cum o ameteala o cuprinde , simtea cum i se inmoaie corpul si o ceata deasa i se pune in fata ochilor. Isi duce mana la cap, apoi cade jos lesinand.

Vlad cand o vede , se sperie. O ia in brate si fuge cu ea la masina, o intinde cu grija pe bancheta din spate si porneste masina , ducand-o la spital.


Povestea unei DansatoareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum