Povestea unei Dansatoare

Capitolul 21

Opri masina intr-o padure. Lovi cu pumnul in volan de cateva ori, opoi cobori trantind portira masini. Privea in jur , iar linistea din jur il coplesea , ii faceau ranile inimii, sa sangereze si mai mult. Cu o ultima putere , deschisa portiera, cautand in torpedou, pistolul. Isi pusa pistolul la tampla si se lasa sa cada in genunchi.

   

   Opri masina pe marginea unui rau, in care se reflecta luna plina. Cobori luand cu ea si gatul sticlei, care o salvase de inchisoarea lui Caleb. Ajunsa pe malul apei, isi dadu jos hainele, lasand adierea vantului sa ii mangaie pielea. Intra incet in apa, pana cand ajunsa in larg iar apa ii ajungea pana la sanii, care i se intarisera de la apa rece. Privea in larg , in gol, cu ochii plin de lacrimi si cu mintea invadata de momentele fericite cu ei doi. Se intamplasera mult prea multe, il ierta-se de prea multe ori, se despartisera de prea multe ori, fara explicatii , disparea si aparea in viata ei, doar cand el voia. Doar cand el simtea ca o vrea. Obosise atat de tare, incat , viata insise si se parea iadul. Se lasa usor sa cada, pe spate in apa rece si intunecata a raului. Pierzandu-se in adancul apei, doar cateva bule de aer , mai ieseau din cand in cand la suprafata. 

Un fior puternic, o facu sa tresara si sa lupte sa iese la suprafat. Odata ajunsa la mal, epuizata de la apa pe care o inghiti-se. Se arunca pe pamantul rece, incercand sa isi normalizeze respiratia. Gandul ii fugi imediat la el, iar acel fior rece, ii facu din nou pielea de gaina. 

 -Caleeeeb! Tipa , privind in sus, pana i se opri aerul din plamani. Sufletul nu ii dadea pace, simtea ca ceva nu este in regula, isi cauta repede hainele. Cu ochii impainjeniti de la plans si cu ultimele puteri , se urca la volan. Conducand cu viteza, intr-o secunda de neatentie, intra pe contrasens in fata unui tir. Claxonul tirului, o trezi din transa dar prea tarziu , pentru a evita coliziunea. Trasa puternic de volan, intrand intr-un copac de pe marginea soselei. La impact cu pomul, botul masinii , se distruge , impingand motorul inautrul masinii, parbrizul se sparge , ia pe Aisa o arunca prin el, lovindu-se la cap , foarte grav. O parte din corp, ramanandu-i inauntru, avand un picior prins intre scaune.

   Zgomotul izbiturii Aisei, il cutremura pe Caleb. Primul gand fiind la Aisa. Privi in jur, vazandu-se din nou singur, fugi imediat la masina, lasand pistolul sa ii cada din mana. Pistolul, luand contact cu pamantul se descarcandu-se in gol. Pleca in demaraj , ajungand imediat pe sosea, conducea haotic, privind in jur, nestiind nici el exact ce cauta. Si atunci o vazu, ii vazu masina distrusa. Vazu cum picaturi de combustibil se scurge de sub masina si scantei iesind de sub capota indoita. Opri imediat masina. Stringadu-i numele.

 -Aisa! Aisa vin acum! Nu iti face griji. 

Dar la doar cativa pasi distanta de ea. Vazu flacara imensa ce ii acoperi masina. Cazu in genunchi, cu corpul paralizat de durere. O stia, o pierduse pe veci, Gandul ii facu corpul sa tremure. Nu mai avea nici o speranta. Viata lui , murise odata cu Aisa. 

Sirenele ambulantei, il facu sa isi vina in fire. Pe marginea drumului, era soferul tirului, care incerca sa o resusciteze. Se ridica imediat si fugi , impingandu-l pe sofer, la o parte. Se pusa langa ea, razmandu-i capul de genunchii lui. 

 -Aisa, iubita mea! O sa fie bine! Promit! Dar , ea era inapta de a se misca, respira din ce in ce mai greu , iar chipul ei, era  plin de sange, incat nici ochii nu i se mai vedeau.