Povestea unei Dansatoare

Capitolul 16

Iese din club , se mai uita odata in spate si il vede pe Caleb cum se aproprie de ea cu pasii repezi. Pentru a scapa de el , traverseaza in fuga strada.

-Ai grij...Dar nu apuca sa termine fraza ca din spatele ei venea o masina cu viteza , care o loveste din plin, luand-o pe parbriz si aruncand-o peste masina. Caleb acum statea in genunchi, cu capul ei pe picioarele lui.

 -Suna-ti la salvare ! Striga el la lumea din jur.

In cateva minute salvarea isi facu aparitia . O pusara cu grija pe targa si plecara cu girofarele pornite. Ajunsi la spital , intrara direct in sala de operatii. Caleb acum astepta pe holul spitalului. Vlad cand il vazu veni in fuga la el.

-Cum e , cum se simte? Intreaba Vlad ingrijorat.

-Nu stiu , nu stiu nimic, nimeni nu imi zice nimic. Raspunde cu o vocea joasa

-Ce s-a intamplat, intre voi ? Cum s-a ajuns aici? Intreaba îngrijorat Vlad.

-O pierd frate! Nu ma mai vrea.. vrea sa o las.. Spune , razmandu-se de perete cu capul in jos. Plangea, plangea de durere, de tristete , de suparare, regreta promisiunea facuta . Acum o pierdea, ea nu il mai dorea si asta il durea.

-Las-o! Pleaca din viata ei , e cel mai bine. Ii spune Vlad prinvind spre sala de operatie.

Caleb ridica capul si il privea, pe chipul lui Vlad nu se putea citi nimic, era senin si serios. Se intoarce spre el si il priveste.

 -Dar o iubesc! Reusi Caleb sa raspunda cu greu.

-Caleb e cel mai bine asa. Tu nu vezi ca ii faci rau? Din cauza ta s-a maritat , din cauza ta si-a pierdut familia, din cauza ta, a pierdut copilul si acum tot din cauza ta, poate in orice clipa sa moara.

Caleb facu cativa pasi inapoi , se clatina putin pana se lovi de perete, cuvintele lui Vlad il lovira ca o sageata direct in inima. Simti ca nu mai are aer , ca si ultima picatura de viata se scursa din el, pierdu-se tot , nu mai avea nimic. Ridica privirea spre sala de operatii, amintiri cu ea , ii aparura in fata ochilor , era fericita cu el , mereu vedea asta pe chipul ei, apoi imediat isi aminti accindentul.

 " -Vin-o esti beata , discutam acasa.

 -Nu sunt beata , vorbim acum aici! Sa afle toata lumea, ca tu si parintii mei sunteti niste CRIMINALI. Tipa , punand accent pe ultimul cuvant.

 -Iubito , te rog.

-Scuza-ma, ma confunzi , eu nu sunt iubita ta. Pleaca de langa el."

 -I-am facut atat rau , nu pot sa cred cata durere si suferinta i-am adus, are dreptate Vlad , mai bine plec. Isi spusa in gand, se mai uita odata la Vlad care nu se misca din fata usii . Trasa aer in piept si pleca. Dupa doua ore de asteptare, pe usa iese un doctor cu parul carunt care se indrepta spre Vlad.

-Dumneavoastra cine sunteti?

-Sunt sotul ei. Spune-ti cum se simte , e bine?

Doctorul trasa aer in piept si isi privi pantofii.

-Domnule, cum sa va spun..

-Este grav? Spune-ti odata? Sau a.. Nu . Nu asta nu e adevarat.

-A intrat in coma. In timpul operatiei, am pierdut-o de doua ori, dar am reusit sa o resuscitam. Vlad isi pierdu echilibrul si se aseza pe un scaun, simtea cum lumea lui se prabuseste, nu putea sa o piarda, nu acum cand putea sa fie al lui. 

 -O sa isi revina , nu?

 -Are un picior rupt, gatul fracturat, inclusiv trei coaste. Din cauza loviturii la cap , apierdut ceva sange si a trebuit sa ii facem tranfuzie. Inclusiv operatia suferita in urma nasterii, s-a deschid de la lovitura. Aceasta i-a cautat hemorazia interna. Cu greu am oprit-o.