Capitolul 4

75 4 0
                                    

Caleb intra in salonul slab luminat, isi trasa un scaun langa patul ei, luand-o de mana. Avea fruntea bandajata si ochiul drept umflat si vanat si buza de jos sparta. Aisa cand il simti, deschisa ochii si ii zambi. Caleb o analiza ,ii vazu mainile invinetite de la loviturile primite, trasa cearceaful,  iar cand vazu vanataile de pe picioarele, se cutremura, simti de parca il loveste cineva cu o bata in moalele capului. Facu cativa pasi inapoi , pana se lovi de un scaun pe care se aseza , o privea cu durere in suflet. Era alta persoana in momentul asta, era de nerecunoscut, din cauza loviturilor.

Regreta faptul ca a ascultat-o si ca a plecat. Regreta faptul ca in trecut  nu a luptat si a lasat-o singura. Trase scaunul langa patul ei si o privea ,Aisa zambi si inchide ochii , adormind.

 Caleb pusa capul pe pieptul ei si cu lacrimi in ochii privea in gol , picand il lumea gandurilor.

"Era 5 decembrie , seara lui Mos Nicolae . Aveam atata treaba cu probleme mele cand primeste un mesaj. : 'Hei , tinem pumnii am examen la romana!' Am zambit si i-am raspuns.: 

'-Ai grija ce faci, ca daca iei nota mica, o sa te pedepsesc!'. 

'-Atunci chiar o sa iau , sunt curioasa' 

'-Nu fi prostuta! Ai grija! Iti tin pumnii!'

Dupa o ora si jumatate , primeste din nou un  mesaj , a terminat examenul. Atunci a chemat-o la o cafea, cu ideea de a se relaxa dupa examen. S-a dus si a luat-o din fata facultati, pentru a alege impreuna cafeneaua. In cateva minute, a si ajuns la ea. Aisa era imbracata intr-o fusta neagra din piele si o camasa alba putin transparenta. Avea un palton negru lung si o pereche de cizme lungi pana la genunchi. A zambit cand l-a vazut si a fugit spre el. S-a urcat repede in masina, parca uimita de faptul ca era acolo cu ea. Au mers la o cafea , in centrul orasului, unde au  comandat doua cafele. Aisa isi scoate din geanta un pachetul de tigari, lansadu-l pe Caleb uimit. Nu stia ca fumeaza. Bine nu stia inca multe lucruri despre ea. 

Au stat aproape doua ore ,vorbit despre diverse lucruri , au ras mult si usor , usor se lega ceva intre ei. Caleb o privea si savura fiecare ras al ei , fiecare cuvant, fiecare miscare a corpului ei. Era plina de viata, vesela, in fiecare minut se bucura de orice lucru fara insemnitate  A condus-o pana acasa. Aisa l-a pupat pe obraz si a dat  sa coboare din masina, dar Caleb a  prins-o de mana si am sarutat-o. Lucru care a facut-o sa roseasca, lansad-o fara cuvinte."

-Nu da-mi drumu! Te implor! Lasa-ma! Tipa si lovea cu pumnii in saltea. 

Caleb tresari imediat din gandurile lui. O prinsa de umerii si o trasa la pieptul lui, mangaind-o pe par.

-Linisteste-te! Te rog! Esti in siguranta, acum. Sunt langa tine! Ii sopti , pupand-o pe frunte.

Aisa deschisa incet ochii si il privi ,infasurandu-si mainile in jurul lui, suspinand la pieptul lui.

-Te rog .. te rog, nu ma lasa..Facu o mica pauza. Nu ma lasa singura, te rog! 

-Promit! 

O ajuta sa se intinda inapoi in pat si o acoperi. O asistenta intra in rezerva sa ii opreasca perfuzia care i se terminase. Apoi chema doctorul sa o consulte. 

-Este bine, acum nu sunt motive de ingrijoare. Incet , incet se vor vindeca si ranile, vor trece si vanataile. Domnisoara , trebuie sa depuneti plangere la politie impotriva celui care v-a agresat.

Auzind cuvintele astea , simti cum incepe sa ii tremure corpul, si lacrimi sa i se adune in ochi. Nu voia sa depuna plangere, isi dorea doar sa i se vindece ranile de pe corp si suflet si sa uite tot cosmarul acesta. 

-Nu! Tipa ea, fara sa isi dea seama. Nu vreau, nu vreau! Si incepe sa se agite. Caleb nu , eu nu vreau asta! Te rog! Si incepu sa planga.

-Domnule doctor, nu dorim sa depunem plangere. Spune Caleb in timp ce o priveste. As dori sa o iau acasa, se poate?

-Dar , trebuie.. nu apuca sa termina fraza pentru ca Caleb se rasti la el.

-Nu vedeti in ce stare e?Credeti ca ii va face bine sa depuna plangere, sa il vada, sa isi aminteasca? Eu nu cred , vreau sa o iau acasa!

-Cum doriti!

Acestea fiind spuse, doctorul , iese din rezerva, ii scrie o reteta si ii face externarea.  Caleb o ajuta sa se dea jos din pat, luand-o in brate, Aisa isi inconjura mainile in jurul gatul lui, tinandu-se strans de el.O aseza pe scaunul din dreapta, ii pusa centura si porni masina. Destinatia finala fiind la el acasa.

Se rezema de el, pana urcara cele trei etaje, pana la apartamentul lui. Odata intrati, Caleb o dusa in dormitor, unde o ajuta sa se faca comoda in pat.  

Cand timp Caleb isi facu un dus, Aisa cauta ceva de imbracat. A gasit o camasa neagra, isi dezbraca hainele,isi scoasa  si sutienul, ramand, doar in chiloti din matase neagra. Imbraca camasa, isi sufleca manecile pana la cot, iinchizand doar trei nasturi , cat sa ii acopere sanii, apoi se intinsa inapoi in pat, asteptam sa vina Caleb

"Multumesc doamne ,ca l-ai trimis inapoi. Stiam eu ca ma iubesti si o sa ai grija de mine. Stiam , ca ceva se va intampla. De asta nu mai lasat sa il uit atatia ani, voiai sa ma intorc la el!"

Gandurile ii fura intrerupte de usa care se deschisa de dormitor , il privea cum i se scurg picaturile de apa pe pieptul lui. Ii era dor de el, ii era dor sa il simta, sa o faca femeia lui din nou. Era acoperit doar cu un prosop, care si-ar fi dorit sa nu mai fie pe el. Ridica privirea si vazu ca si el o analiza.

- Cred ca mai bine ti-ar sta , fara camasa mea pe tine!

Claxonul unei masini , o facu sa tresara. Dandu-si  seama ca au inceput deja sa se holbeze unu la celalalt. Aisa s-a rusina si isi acoperi chipul cu palmele. Caleb imbraca o pereche de pantaloni gri, ramand gol in partea de sus. Cand   ajunsa langa pat, ii vazu sutienul pe perna lui. Apoi ii arunca din nou o privire plina de dorinta. O dorea enorm, tanja la gandul de a fi  din nou a lui. 

Povestea unei DansatoareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum