Povestea unei Dansatoare

Capitolul 19

Vlad , dormea liniștit în camera sa, după ce Aisa îl ajută să urce. Se simțea cumva vinovată și în același timp datoare să îl ajute, așa cum și el , a ajutat-o când a avut cea mai mare nevoie.
Coborând jos, îl vede pe Cale, stand pe terasa , privind asfințitul. Simțea cumva , ura față de el. Îl vedea total vinovat, pentru toată suferință ei. Datorita lui, ea pierduse totul. Familia, copilul, viața ei, totul. Acum învața să trăiască fara fericire. Incerca să se vindece, iar prezența lui , îi făcea rău.

-Caleb, te-am rugat sa pleci. Nu îți înțeleg încă prezenta. Tu doar distrugi vieți, ai terminat-o pe a mea și acum vrei sa o distrugi și pe a lui Vlad?

Caleb o trata cu spatele , privind încă cerul roșiatic , prefera, să nu răspundă. Și-ar fi dorit , să poate explica , decizia lui , de a o părăsi , dar nu știa ce să spună. 

-Il iubești? Întreba , într-un final ,Caleb, lansând-o , șocată la rostirea acestor cuvinte. 

-Da , tin la el. Imi pasa de el, îi sunt datoare, pentru tot! Datorita lui , sunt inca om.

-Datorita mie! Țipă Caleb. Eu l-am trimis pe Vlad . Datorita mie, face parte din viața ta. Nu te-am părăsit. Doar m-am ascuns. Înțelegi?

-Serios? Te-ai ascuns? De cine, de ce? A, da! Ce proasta sunt! Parintii mei, ai crezut ca daca dispari tu , o sa fie totul ca inainte? Eu te-am ales pe tine! Drept pedeapsa m-au trimis in alt oras, sa ma ascunda de tine si ce s-a intamplat? Stai iti raspund tot eu. M-am maritat cu un abuzator fizic. Care ma batea de fiecare data cand nu voiam sa am relatii intime cu el. In fiecare seara, pentru ca nu avea dreptul sa ma atinga nimeni in afara de tine. Asta e durere, asta e iubirea. Nici un barbat nu m-a atins in afara de tine! 

Caleb privea in gol, complica-se destul de mult lucrurile. Nu stia cum sa explice, cum sa iese din aceasta mizerie care le distrusa-se viata. Viata lor, povestea lor de iubire, care de la inceput , nu a fost deloc roz. Era greu, ii era foarte greu , sa vada ura din ochii ei. Fata , care si-ar fi da viata , pentru el, acum, era un alt om . Un om , distrus, fara sentimente. Plansa, stoarsa de viata, de puteri, era un zombi. Rosul din obrajii ei, disparu-se complet, acum era palida, trasa la fata, ochii ei, jucausi si plini de liniste si iubire, acum erau , goi , plini de ura si intunecati. Era pur si simplu de nerecunoscut. 

 -Aisa.. Eu.. Dar nu stia exact ce sa spuna.

-Te ascult! La dracu! Injura Aisa. Caleb, spune , la dracu, ceva! M-am saturat , te rog, nu mai pot.. Si se lasa sa cada in genunchi. Nu mai avea putere , nu mai suporta toata lupta asta, dintre ei. 

-L-am omorat! Spune , in soapta , parca doar pentu el. 

Aisa, inlemni, deschisa , gura sa spuna ceva, dar nu reusi sa sopteasca nimic. Doar il privea si se lupta cu ea. Avea gura intredeschisa, dar nu avea putere sa vorbeasca. 

-Spune , te rog, ceva.. O ruga Caleb. 

Aisa continua, sa il priveasca incremenita. Caleb se apropie de ea, se pusa in genunchi langa ea. Se priveau. Pe chipul ei se citea panica, cumva frica. 

-Cum? De ce? Reusi intr-un final sa sopteasca ..

-Pentru tine.. 

-Pentru mine? Spune, Aisa, ridicand ochii, si privindu-l dezamagita.

-Te-a ranit, te-a abuzat! A vrut sa te omoare, Aisa .. Merita! 

-Ce-ai facut cu el, cum s-a intamplat, unde e?

Caleb trasa , adanc aer in piept, ezita o clipa.

-Unde e? Spune-mi tot, dar adevarul. 

-Intr-o seara, cand erai in club, dasand, l-am vazut. Era beat , avea un pistol si te umarea, astepta sa termini si sa pleci acasa. Atunci , am innebunit de furie. Nimeni, absolut nimeni, nu are dreptul sa te atinga, dar sa iti faca rau. Turbat de furie , ne-am incaierat, a scapat pistolul . L-am luat, iar pe Yanis, l-am bagat in porbagaj. Atunci l-am sunat pe Vlad, sa ma ajute. Am mers intr-o padure, noaptea tarziu , eram doa noi trei... Se opri din povestit, isi privi mainile, se uita la ea si zambi. Apoi relua. Pac , facu cu degetele in forma de pistol. Un sigur glont, fix in cap. A pica secerat. Atat de liber m-am simtit, fericit si linistit. Disparu-se. Nu te mai tea atinge. 

-Cadavrul, unde e?

-I-am dat foc , l-am ars. Oasele i le-am distrus , facandu-le praf, iar cenusa , vantu-l a imprastiat-o. Nu sunt martori, nu sunt dovezi

-Nu pot sa cred! Chiar , esti un criminal!

-