Când a pus piciorul pe frână a putut în sfârşit să respire .
Pentru prima dată în ultimele trei luni cel puţin. S-a uitat ţintă la volan încercând să-si dea seama care erau următorii paşi.Îi repetase de cel puţin trei ori pe parcursul celor 8 ore de condus.
-Te duci la secretariat.
-Îţi iei cheia de la camera şi orarul.
-Ajungi în camera.
-Arăţi din prima că eşti antisocială colegei de camera.
-Termini facultatea neobservată.
Toate lucrurile astea cu atât de multă discreţie şi silenţiozitate încât în afară de colegă de camera nimeni nu trebuie să ştie că a pus vreodată piciorul pe aici.Şi-a luat geantă de pe scaun şi şi-a scos ochelarii de vedere cumpăraţi cu atât de multă grijă, din primul magazin, de pe primul raft pe care l-a văzut.I-a pus pe ochi şi disconfortul s-a făcut imediat simţit.
Cât trebuie să sufere un om că să stea în anonimitate, gândii ea în timp ce-şi tara picioarele afară din maşină.Soarele de început septembrie o întâmpina imediat şi se hotăra să ajungă cât mai repede la secretariat.Ura căldură.Început să înjure în gând impulsivitatea cu care şi-a ales facultatea fără să se gândească la vremea pe care o avea de îndurat.Era deja începutul lui seprembrie şi încă se făceau simţite 30 de grade.Iar în cazul ei 30 de grade aveau efectul a 60.
Se grăbii să iasă din parcarea care era deja plină cu maşinile evlavioşilor studenţi şi nu se interesa prea tare de împrejurimi, uitându-se doar pe harta campusului de pe telefonul ei.Nu îi lua foarte mult să găsească secretariatul, fiind chiar la intrare.Secretara, tipică de altfel, rujată excesiv cu unghii prea lungi, voce piţigăiată şi iritată de tot ce se întâmplă o multumii foarte mult pe Eva deoarece acţiona extrem de prompt vrând să scape de ea la fel de repede.
-Camera 13, e la parter.Lasă-mi aici adresa de mail şi o să-ţi trimit orarul şi regulamentul de ordine internă.
După ce îi înmâna cheia se prefăcu că nu există întorcându-se la a se juca Candy Crush pe telefon.
Nimic mai bun pentru Eva care, ştiind deja unde sunt camerele fetelor de pe harta, era pregătită să taie şi cel de-al doilea lucru de pe lista.Ieşi grăbită de la secretariat şi se întoarse la maşină pentru a-şi lua valizele după care se îndrepta spre dormitoare.Campusul era destul de gol la ora 9 seară, majoritatea studenţilor fiind ori la vreo petrecere ori nu ajunseseră încă.Anul universitar începea peste două zile şi probabil profitau de ultima beţie din afară incintei prestigioasei facultăţi.
Prinsă în gânduri se trezii în cele din urmă că stătea în faţă camerei cu numărul 13, cu două valize lângă ea şi niciun chef să vorbească cu oricine se află înăuntru.Dându-şi seama că prelungind momentul nu însemna că îl şi evita deschise uşa care se deschse silenţios şi analiză puţin locul.
Pereţi albi, două paturi, unul în dreapta şi unul în stânga ferestrei.Două dulapuri paralele unul cu celălalt, lângă paturi, iar în centrul camerei două canapele maro puse faţă în faţă, în mijloc fiind o măsuţă de cafea.În stânga observă o uşa care probabil ducea spre toaletă.Lângă patul din partea dreapa se aflau deja 4 valize negre, neatinse, şi o geantă Celine aruncată neglijent peste ele.
Îşi lua ambele valize şi le ţară înăuntru în timp ce încerca să înţeleagă satisfacţia pe care o poţi avea în momentul în care dai 2000 de euro pe o geantă.O chestie în care pui chestii.
CITEȘTI
Impuls
Lãng mạnVarsta de 20 de ani e cea mai tampita dintre toate.Prea mare ca sa-ti mai permita copilarii, prea mica pentru a fi considerat un adult in adevaratul sens al cuvantului. Probleme diferite, oameni asemanatori si o alta poveste care se vrea cu final fe...