Impuls

8.Esuare

Eva POV

              Cand m-am intors inapoi in camera era deja ora 11, iar camera era goala.Probabil
Luca si Ana plecasera la baieti in dormitor, asa cum anticipasem.Am adormit incerand sa ignor particica aia mica din mine care si-ar fi dorit sa mearga si ea sa faca niste glume, sa poarte niste conversatii absurde si inutile si
sa...socializeze.

           Ma descurcasem asa de bine aproape jumatate din timpul pe care-l petrecusem aici, mai erau doua luni pana la sesiune, inca 5 luni de facultate dupa si gata.Totul se termina.Puteam sa plec in sfarsit.Sa las totul in urma.

           A doua zi m-am trezit ca de obicei mai devreme si cu maxima silentiozitate m-am spalat pe dinti,  mi-am tras blugii si hanoracul negru pe mine si o pereche de vans negrii.Am luat in graba ochelarii si mi i-am pus pe nas si cu ghiozdanul pe un umar am dat sa ies din camera, nu inainte de a auzi un mormait.

         Atat de aproape de a iesi neobservata.M-am intors fara tragere de inima spre Ana care statea ridicata in coate, cu o privire incetosata de somn.

    - De ce pleci asa devreme?a intrebat ea lasand un cascat sa-i scape pe la mijlocul propozitiei.

    -Imi place sa invat dimineata in cafenea.Zgomotul de acolo ma relaxeaza si ma ajuta sa ma concentrez mai bine, am zis sperand ca asta sa fie sfarsitul conversatiei.

    -Serios?Pai hai sa incerc si eu, vin cu tine, a zis ea sarind energic din pat si fugind spre dulapul ei.Stai doar doua secunde sa ma imbrac si sa ma machiez si...

Dar deja nu o mai ascultam.Eram prea preocupata sa inteleg ce se intampla.De unde si pana unde s-a ajuns la...cum adica...ce naiba...Pana sa ma dezmeticesc total Ana avea deja trasa o rochie pe ea si isi aplica fondul de ten in oglinda de pe dulap.

Probabil ca in mintea acum eram doua surori sau ceva de genul pentru ca mi-a impartasit povestea ei lacrimogena si dramatica.

Ok, spune-o repede, o sa fie ca si cum ai trage un bandaj de pe rana.Dureros la inceput, dar cu timpul mai bine.

-Ana, ce s-a intamplat ieri nu a fost un ritual al prieteniei.Nu suntem prietene si nici nu vreau sa fim.Nu o lua personal, dar dupa cum ai observat nu sunt cea mai sociabila persoana, am zis stand nemiscata si asteptand o reactie.

S-a oprit din invartirea pensulei pe fata si s-a uitat la mine cu o expresie neasteptata.Nu era surprinsa sau enervata.Nici macar nu parea deranjata de ce ii spusesem.Era ca si cum se astepta sa o refuz.

In loc sa se bage inapoi in pat si sa-si vada de viata, lucru pe care l-as fi facut eu,si poate sa ma injure putin, doar a pus pensula de font de ten jos si a inceput sa-si aplice pudra.

-Calmeaza-te, nu ti-am dat bratara prieteniei sau ceva,doar o sa bem o cafea impreuna in timp ce testez si eu metoda ta de studiu, mi-a aproape cantat pe un ton vesel de parca nu ii refuzasem prezenta cu doua minute in urma.

Dupa 5 minute in care a avut loc cea mai rapida aplicare a machajului pe care am vazut-o vreoata, cu tot cu tus si contur, Ana iesea impreuna cu mine din dormitor aratand venita de pe podium in timp ce eu zici ca eram in cautarea unui tomberon.

-Te deranjeaza daca ii chem si pe baieti?Cred ca acum isi termina alergatul de dimineata.

Nici macar nu a asteptat sa raspund ca deja vorbea la telefon cu unul dintre ei, desi stiam ca orice aveam de zis urma sa fie ignorat cat timp nu era in concordanta cu ceea ce vrea ea asa ca nici macar nu am mai incercat.Cu siguranta o sa invete foarte mult in prezenta celor patru indivizi, dar m-am abtinut sa evidentiezi greselile din gandirea ei.

Pana la urma, daca tot ma duc in iad, macar sa o fac pana la capat.

Si uite asa eram acum in draga mea cafenea, locul meu de liniste, la 7 dimineata cand nici cel mai matinal student nu era vazut prin imprejurimi, cu Ana langa mine care imi povestea ceva despre vacanta de Craciun si colectia de portofele, sau cel putina asta prinsesem eu din toata avalansa ei de idei.