Impuls

10.Revederi

Sunt anumite momente in viata in care vrei sa te ciupesti si sa te trezesti din cosmarul din jurul tau, dar din pacate cosmarul e real si nicio ciupitura nu te poate trezi din el.

S-ar putea spune ca sunt prea melodramatica, s-ar putea afirma ca exagerez, dar adevarul este ca observatiile mele sunt nimic mai mult sau mai putin decat reprezentarea realitatii.

-Si de cat timp sunteti impreuna? a intrebat mama in timp ce se uita pe meniu fara sa lase sa se vada vreo urma de interes in tonul vocii.

-Nu prea tinem cont de timp, oricum nu foarte mult, sau poate trece timpul fara sa-mi dau seama cand sunt langa ea, a spus Luca imitand tonul mamei.

Ea nu a parut deloc afectata de confesiunea lui Luca, de parca asemenea cuvinte afectuoase erau mai mult deranjante decat bine-venite la adresa fetei ei.

Daca stateam sa analizez situatia, mama si Luca erau mai asemanatori decat mi-as fi imaginat.Amandoi cu o atitudine superioara si intangibila, niciodata surprinsi de nimic, mereu pregatiti sa intampine orice situatie, amandoi reci, amandoi ...

-Ma mir ca ai trecut atat de repede peste fosta relatie, dar ma bucur in acelasi timp, a spus mama probabil uitandu-se la mine, dar eu mi-am pastrat ochii pe meniu nedorind sa fac contact cu privirea scrutatoare.

Am simtit si ochii taiosi ai lui Luca fixati pe mine in momentul in care cuvintele ,,fosta relatie,, au fost rostite, dar din nou, am ales sa ignor remarcile care nu necesitau neaparat un comentariu.

-Cum merge cu invatatul? Ai ramai pe aceeasi...specializare? a intrebat din nou spunand cuvantul ,,specializare,, ca si cum pronunta vreo boala infectioasa.

-Va pot lua comanda?

Si salvata de clopotel.Chelnerul, un tip le vreo 30 de ani cu aspect banal se uita la noi cu un zambet fortat.Am cerut rapid o apa plata, desi nu eram sigura ca o pot inghitii si pe aia in timp ce Luca a comandat o friptura de vita cu legume la gratar iar mama o salata.

-Eva, tu ce vrei de mancare? a intrebat ea uitandu-se la mine.

Mi-am ridicat privirea din meniu si imi dadusem seama ca nu citisem un singur nume din el.

-Domnisoara o sa serveasca o portie de spaghetti quatro formaggi.

Interventia lui Luca a fost atat de bine-venita incat am ignorat faptul ca imi nimerise unul dintre felurile preferate.

Cu aceasta ultima cerinta chelnerul a plecat grabit iar privrea mamei a ramas fixata asupra mea, dintr-o data amintindu-mi si de ce.

-Merge foarte bine.Da, tot acea specializare a ramas, lucru care ma face foarte fericita si unul dintre singurele la care ma pricep, am spus putin cam taios pentru tonul cu care o obisnuisem.

-Daca toti am face in viata doar ceea ce ne face fericiti nu ar mai exista niciun fel de ordine in lumea asta si nimeni nu si-ar mai asuma nicio responsabilitate, a raspuns ea fara sa para afectata de tonul meu de adineauri.

-Tin sa va contrazic.Orice ordine a pornit de la un haos.Probabil daca toata lumea ar face ce ii place ar fi chiar un echilibru, raul si binele ar exista, este adevarat, unii probabil fiind pasionati de crima si faradelegi, dar in acelasi timp ar exista si oameni care iubesc dreptatea si ordinea si s-ar echilibra totul.Probababil ar fi acelasi sistem cu oameni mult mai pasionati de munca lor.

Si eu si mama ne uitam la Luca de parca tocmai vorbise in chineza.

El doar ne-a zambit moment in care a venit chelnerul cu apa, cafeaua mamei si a lui Luca.

-Despre ce vorbesti tu, tinere, este frumos, dar de asemenea utopic, a intervenit mama in cele din urma ducandu-si cafeaua elegant la buze si luand o gura din ea.