Impuls

7.Diferit

M-am intors in camera.Dupa o zi de duminica nu tocmai obisnuita, dupa ce am vorbit, si am ras, si am interactionat cu oameni si chiar mi-a placut, m-am intors inapoi in camera pe la ora 5.

Tocmai terminasem de scris eseul la literatura engleza, si desi dormisem pana pe la ora 12, dupa o noaptea ca cea precedenta eram hotarata sa ma bad direct in pat.

Asta pana cand am intrat in camera.

Intr-un colt  al patului, cu patura in jurul ei, genunchii la piept, mainile in jurul lor si capul sprijinit de ei statea Ana.

De obicei era mereu plecata duminica din camera, probabil la Luca si Edi si restul, deci faptul ca era aici insemna un singur lucru.

Si desi in mod normal ar fi trebuit sa o ignor si sa imi vad de viata, mi-am amintit cat de bine m-am simtit dupa ce Edi m-a imbratisat aseara.Un simplu gest, care probabil nu a necesitat mare efort, si pe care l-a facut oricum, desi nu ma cunostea.Desi nu avea nicio obligatie fata de mine.

M-am dus cu pasi silentiosi, dar indeajuns de hotarati incat sa fie constienta ca ma apropii, si m-am pus pe marginea patului cu mainile in poala.

Ana, persoana care era mereu vesela, mereu gata sa faca pe toata lumea fericita, sufletul petrecerii, intr-un colt cu moralul la pamant...de parca nu as fi stiut ca nimeni nu e atat de fericit fara sa aiba ceva in spate.

-Stii cat de penibil e ?

Vocea i se auzea destul de incet din cauza paturii pe care ii era sprijinita fata, dar puteam distinge propozitiile.

-Oamenii au probleme serioase.Nu au bani sa-si plateasca facultatea, parintii lor se prefac ca nu exista, oamenii lor dragi mor.Eu sunt crescuta in puf, am o familie enervant de iubitoare, atatia oameni in jurul meu gata sa-mi satisfaca orice pofta, si ma plang ca proasta din cauza ca el nu simte la fel.

Deci un baiat.

Mereu am fost uimita de cat de putina insemnatate dau oamenii lucrurilor de genul asta.Te-ai despartit?Asta e, o sa treci peste.Te-a inselat?Asta e o sa treci peste.Ati divortat?Lasa, gasesti pe altcineva.

O mare prostie.Lucrurile astea de afecteaza cel mai rau.Te marcheaza, te schimba, 

-Nu e penibi cat timp ceea ce simtit e real, am zis incercand sa o incurajez sa continuie.

Daca mi-ai fi zis ieri ca astazi urma sa o consolez pe colega mea de camera ...probabil ca as fi baut mai mult.

Si-a ridicat fata si s-a uitat la mine.Avea rimelul intins peste tot, ochii rosii, obositi si un zambet dureros pe fata.

-E atat de real incat nu imi amintesc o zi in care sa nu fi simtit asta.

Si uite o propozitie pe care o puteam spune in dreptul meu, poate din alte motive.

-Poti sa-mi povestesti.Nu pot promite ca o sa te ajute cu ceva, sau ca o sa-ti dau un sfat miraculos, dar pot sa te ascult.

S-a uitat cateva secunde la mine, analizandu-ma din cap pana in picioare, parca contempland daca sunt vrednica de povestea ei, dupa care si-a intins picioarele si a lasat sa se vada rochia cu paiete pe care o purtase cu o seara inainte, la fel de sclipitoare.

-Ce fel de baieti crezi ca atrag?Ce fel de baieti crezi ca au tupeul sa intre in vorba cu mica printesica cu figura de foto-model si haine la pretul unei masini?

Intrebarea m-a luat pe nepregatite asa ca mi-am luat timp de gandit in timp ce ii imitam pozitia.M-am sprijinit de peretele de langa pat, mi-am intins picioarele si am luat perna de langa in brate, holbandu-ma la patul meu care statea in fata noastra.