Impuls

9.Surpiza

            Ziua incepuse in rimtul in care ma obisnuisem.De dimineata m-am furisat din camera fara sa o mai trezesc in graba mea pe Ana, si m-am indreptat spre cafeneaua mea de toate zilele, goala de data aceasta.Si in timp ce imi deschideam laptopul pentru a da startul activitatilor intelectuale ma chinuiam sa tin departe gandurile care ma impingeau spre a o trezi pe Ana si a repeta intalnirea de ieri cu baietii.

             Nu sunt ignoranta din fire.Stiu ca omul este o fiinta sociala, asa cum afirma Aristotel, dar asta nu inseamna ca omul nu poate de asemenea sa ignore aceasta atribuire si sa stea in solitudine.E mult mai sigur asa.Mult mai comod si mai folositor pentru sanatatea mea psihica.Orice relatie, de orice fel, ajunge intr-un punct in care cineva raneste cealalta persoana.Si e firesc, asa decurg lucrurile, dar asta nu inseamna ca trebuie sa accept sa se mai intample asa ceva, vreodata.

      Dintr-o data linistea mi-a fost tulburata de telefonul care a inceput sa-mi vibreze in buzunar, iar cand ochii mi-au cazut asupra destinatarului mai ca mi-as fi dorit sa ma prefac  ca nu am vazut apelul, dar stiam prea bine si consecintele unui asemenea gest.

           -Buna, mama!

Probabil un ,,Sa traiti, maria voastra,, s-ar fi potrivit mai bine.

           -Eva, draga, de cand nu ti-am mai auzit glasul am si uitat cum suna, a raspuns daruitoarea mea de viata pe tonul calm si rezervat, ca de obicei.

Inainte sa pot da un raspuns a continuat.

          -De ce te-am sunat la aceasta ora de fapt.Sunt in apropierea campusului tau si m-am gandit sa iti fac o vizita.O sa te astept la ora 11 intr-un local.O sa-ti dau adresa prin mesaj cand gasesc unul.

Ca de obicei, fara sa intrebe daca e in regula, daca am program, nu ca ar fi contat.Treburile ei erau mereu mai presus decat ale mele.

Si dintr-o data mi-am dat seama ca aratam ca un semi-boschetar, ca nu aveam haine, cosmetice sau orice altceva sa indrept asta si ca daca nu gaseam o solutie imi luam adio de la libertatea departe de casa.

        -Am inteles, ne vedem atunci, am raspuns incercand sa-i imit tonul care nu lasa sa se vada vreodata pic de emotie.

Fara sa raspunda mi-a inchis.

Mi-am strans in graba lucrurile din cafenea si am fugit inspre camera mea.Era deja ora 9.In doua ore trebuia sa fiu in fata mamei aratand ca o papusa Barbie scoasa din cutie si mi-ar fi trebuit cel putin 3 zile si multe maini pricepute ca sa se intample asta, dar speram ca Ana sa faca o minune sau sa aiba doua-trei maini in plus ascunse pe undeva, probabil in decolteu ca ar avea loc.

In fuga mea spre dormitor am elaborat ideea perfecta care ar face-o pe Ana sa fie de acord cu cerinta mea.Am deschis usa cu putere doar ca sa vad forma adormita a Anei pe pat.In graba m-am dus langa ea si am inceput sa o zgaltai.

-Ana, trezeste-te te rog, am nevoie sa ma ajuti.

Tot ce-am primit a fost o rostogolire a ei pe partea cealalta.

-Ana, te rog, ma vad cu un tip si am nevoie sa ma faci sa arat bine, am zis eu tare in urechea ei.

Dintr-o data Ana era in fund, cu ochii mari si gura intre-deschisa uitandu-se la mine.

-Ai o intalnire? a spus ea ca si cum cuvintele respective nu se potriveau in contextul meu.

Dar chiar am jucat bine teatru pana acum.

-Vezi asta? Trebuie sa arat ca una din tipele alea pline de bani care nu poarta o bluza de doua ori, care daca da peste tine tu iti ceri scuze, intelegi ce spun? am zis eu impiedicandu-ma in cuvinte si aratand inspre mine cu mainile.