Impuls

2.Curiozitate

-Eva pov

Am ştiut din prima că dacă voiam să supravieţuiesc până la sfârşitul anului trebuia să stau la distanţă cât mai mare de Luca şi Ana, două personaje care se pare că erau rude.Cât de rude nu ştiam încă.

Motiv pentru care la 4 dimineaţă când a ajuns Ana înapoi în camera m-am prefăcut că eram complet adormită, iar la ora 8, când era în plin somn de frumuseţe mi-am luat tălpăşiţa din camera cu nelipsitul ghiozdan negru din piele.Nelipsitul de câteva săptămâni de când mi-am cumpărat o garderoba complet nouă, nu din cauza că mă plictisisem de cea veche, ci din cauza că cea veche nu mai există.Dar nu, nu ne gândim la trecut.Trecutul nu mai există.Trecutul este irelevant.Trecutul nu te poate atinge.

Şi aşa ziua de luni am petrecut-o prin micul şi previzibilul orăşel în care se află universitatea.Am început prin a-mi cumpără caiete, pixuri, markere şi alte obiecte de care aş fi putut avea nevoie în anul care-mi stătea în faţă.Am mai aruncat ochii şi pe nişte haine intr-un butic cu decoratiuni colorate şi am şi achiziţionat nişte tricouri largi şi pantaloni lejeri din material foarte subţire că să am cu ce să mă îmbrac până la iarnă, singurul anotimp pentru care eram pregătită, singurul anotimp care mă mulţumea de altfel.

Prânzul l-am luat într-o cafenea fără nume, iar prin prânz mă refer la cafea.Nu puteam să îmi amintesc cu exactitate ultima dată când mâncasem ceva solid, dar puteam să jur că trecuse mai mult de o luna.

Până seară m-am plimbat pe străzile înguste intrând în diverse magazine, atracţia principala fiind mică librărie din care am cumpărat mai multe cărţi, alegând la întâmplare orice titlu interesant şi orice coperta mai aparte.Până la ora 10 seară am stat în cafeneaua în care intrasem la prânz savurând o altă cafea mare cu lapte.Sperând că Ana să fie plecată la o altă petrecere din campus şi rugându-mă intens pentru împlinirea acestei dorinţe, m-am întors la facultate cu pungile în mâna care erau dureros de grele din cauza cărţilor,25 la număr.Am zâmbit puţin gândindu-mă la imaginea pe care o ofeream privitorilor.O faţă de 1.60, cu păru scurt şi ochelari cărând greutatea ei în cărţi la ora 10:30.

Cu sudoare şi muncă am ajuns în cele din urmă în faţă camerei mele şi aproape am început să plâng când am auzit voci dinăuntru.M-am gândit să plec şi să mă întorc peste câteva ore când toată lumea era deja adormită, dar să mă car cu cele 5 tone după mine nu îmi surâdea deloc aşa că am decis să sufăr doar psihic, nu şi fizic, şi am deschis uşa.

Imaginea din faţă mea m-a luat pe nepregătite.Pe patul meu era tolănit Luca cu o ţipă roşcată lipită de el şi un pahar cu ceva băutură alcoolică în mâna stânga.Pe cele două canapele se aflau doi indivizi necunoscuţi care fumau ceea ce părea a fi un joint, iar Ana stătea pe patul ei, culcată şi butonând telefonul.Desigur, asta se întâmplă până să vin eu, moment în care toate privirile s-au întors spre mine şi am avut impulsul să închid uşa şi să plec, dar am rezistat eroic.

-Eva, Doamne, am fost super îngrijorată, nu te-am văzut de asta seară şi nici măcar nu aveam numărul tău de telefon să văd dacă ai păţit ceva.M-am trezit singură în camera dimineaţă.Bine, era mai mult prânz dar pentru mine era dimineaţă.

Ana se ridică graţioasă de pe pat enunţând propoziţiile de mai sus în timp ce privirile tuturor continuau să mă ţintuiască.Venii lângă mine şi îmi lua pungile din mâna scoţând un sunet de uimire când văzu greutatea lor.

-Dar chiar ai făcut cumpărături nu glumă.O să-mi arăţi totuşi mai târziu ce-i aşa greu acolo, hai să-ţi fac cunoştiinţă cu lumea.Lume, ea e Eva, colegă mea de camera.Eva, ei doi sunt Edi şi Graure.