My Wolf Guardian

-II-

Clara ma priveste banuitor si simt vorbele ei atat de ascutite si reci incat,nici nu o las sa inceapa sa vorbeasca...

-Spune-mi drept,de ce ai venit?Ce vrei sa-mi ceri?

-Trebuie sa omori copila,e simplu,spuse pe un ton ciudat,incat ar fi trebuit sa mi se para absolut normal.

-De ce?

-E fiica unei umbre.

-Si?Ea nu e o umbra nu are nici un sens ceea ce spui.Nu o sa-i fac nici un rau.

-Bine atunci ma ocup eu.

-Clara,mie nu-mi face placere sa omor umbre in locul tau asa ca iti spun,daca atingi 1 singur fir de par din capul Ellei iti iei adio de la mine.

-Daca ea e cumva o umbra si tu nu ti-ai dat seama....O omor cu mana mea.

-Nu va fi cazul Clara.

Clara deschide usa ridicand din sprancene pe rand.Nu prea pare asa un inger pe cat ar trebui...Eleanor iese din camera si imi sare in brate.

-Parca iti spusesem sa nu iesi pana nu te chem?

-Vreau sa-ti multumesc Maya.

-De ce?intreb eu cat se poate de mirata.

-Ca tii la mine,nu spui tu cu vorbe,dar eu imi dau seama.Chiar daca-s mica si prostuta.

Zambesc si o sarut pe frunte.

-Cred ca e ora de nanita?Nu-i asa?

-Maya?

-Da?

-Tu de ce nu stai cu iubitul tau?Tu ai iubit?

Un zambet amar  se contureaza pe fata mea obosita de suferinta si oboseala.

-Pentru ca asa e soarta mea.Dar nu conteaza asta.Deocamdata trebuie sa am grija de tine nu? 

-Cand eram eu mica...

O spuse cu atata inocenta acea fraza ''cand eram eu mica'' incat simplul gand ca acum e ''mare'' ma facu sa zambesc vag in coltul gurii,dar sincer.

-Cand eram mai mica poftim,ca vad ca te amuzi.Mama imi spunea poveste despre creaturile luminii,despre lupi,despre tot felul de fiinte care sincer sa spun nu cred ca exista.Exista?Tu crezi?

-Eleanor,stii ce cred eu?

-ZI!!

-Cred ca ai depasit ora de culcare cu cel putin 15 minute.

-Ma gandeam ca ai de gand sa-mi spui ce ascund ochii tai albastri...

O iau in brate si o asez pe patul din camera mea.

-Nu stiu sa cant cantecele dar...cred ca esti fetita mare si adormi fara,asa-i?

Da din cap in semn ca da.Ies din camera si ma asez langa singurul lucru de valoare din casa asta: pianul.Imi asez degetele pe pian si apas clapele pline parca de nostalgie dupa tot ce am lasat in 

 urma.Afara ninge.Aud usa scartaind,imi iau repede manusa.

-Ce frumos canti.Maya,de ce esti suparata?

-Nu poti sa dormi?

-Mmmm,cam nu.

Ii pun dau o cana de ciocolata calda si ne asezam pe canapea,ea isi pune capul in poala mea si imi spune cu maturitate si seriozitate.

-Sa stii ca am doua urechi care te asculta.

-Cum sa-ti spun...Evident ca pentru toti toate au inceput cand m-am nascut.Dar apoi...Apoi am inceput sa ma transform si tatal meu disparuse,mama statea cu un alt barbat doar ca sa imi creeze