-XV-

448 21 2
                                    

Din perspectiva lui Drake

Mda,si eu care imi facusem sperante ca poate ea ar putea sa ma iubeasca sa tina la mine cel putin la fel de mult cat tin eu la ea

Dar...nu.Asta e,viata merge mai departe.Cred ca s-a dus acasa,am sa trec pe la ea sa-i dau o bratara facuta de mine.

Inapoi la Maya

Cineva bate la usa,cobor si deschid.

-Hei...Drake..Ce faci aici?

-M-am gandid sa-ti aduc asta,tocmai am terminat-o si mi-a trecut prin cap ca ti-ar placea.

-Sigur ca imi place e foarta faina!!exclam eu fericita

-Pai eu ar trebui sa cam plec.

-Da...ok.

Inchid usa si strang bratara in mana cat pot de tare,oare eu ce vreau defapt?Urc in camera si ajung la timp pentru a raspunde la telefonul care suna.

-Da Alex!raspund eu la telefon pe un ton hotarat.

-Hei,ma gandeam ca m-ai putea ajuta sa-mi controlez furia,inca mai am de invatat,spuse el pe un ton inocent

-Alex,stii ca am incercat,ca nu am reusit,stiu ca vrei ceva asa ca spune-mi ce e defapt.

-Sunt la usa ta,imi dechizi?

Ma duc repede si ii deschid.

-Hei!Mergem?

-Nu Alex,nu vreau sa ies cu tine.

-De ce?De ce vrei asa multe de la noi toti?se enerveaza el.

-Calm,calm.

-Da ai dreptate.Dar...

-Alex ai insemnat totul pentru mine,dar... ai insemat!spun eu punand accent pe forma de trecut a verbului.

-Sa inteleg ca fac parte din trecut?

Imi musc buzele si dau din cap in semn ca ''da'' in timp ce lacrimile nu contenesc sa cada.

-Si Drake?ma intrebe el fara pic de gelozie.

Lacrimile sporesc ridic doar din umeri.Alex ma ia in brate si ma saruta pe cap.

-Nu plange,toate vor fi bine!ma linisteste el

Imi ridic capul incet si il privesc in ochii albastrii.Il strang in brate si il las sa plece...Urc inapoi in camera si pun bratara de la Drake si ies afara...Patrick imi aduce o patura.

-Ia-o!Ai nevoie de ceva care sa te incalzeasca.

Zambesc si il strang in brate.Imi pun patura pe umeri si urc pe deal.Ma pun pe spate si privesc cerul.Betty apare langa mine din senin.

-Hei,cautam un loc linistit,nu o sa te deranjez,spune ea zambind.

Prefer sa nu ii raspund si continui sa privesc cerul si luna...

-Esti suparata pe mine?intreba ea nedumerita

-Nu Betty,nu.Tocmai mi-am indepartat cei mai buni prieteni.

-Te pot ajuta in vreun fel?

-Nimeni nu poate.Viata mea e atat de inutila,eu sunt atat de ciudata,vreau sa fiu iubita si sa iubesc doar ca...

-Chris ma iubeste.

-Ce?

-M-am certat cu el si am fugit de acasa.El m-a crescut,eu nu il vad decat ca pe un frate,vampirii dupa transformare pot imbatrani inca 5 ani,eu mai am un an,iar el...el e blocat la varsta de 20 de ani.Chris nu e asa de rau,dar...

My Wolf GuardianUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum