My Wolf Guardian

-XIV-

Inapoi la Maya.

Da poate ca nu am procedat cum trebuie,poate ca am luat-o razna,poate ca...nu mai are rost sa incerc,poate ar fi fost mai bine ca acel cineva care m-a salvat sa fi lasat lucrurile sa fie asa cum urmau sa fie....Betty vine incet din urma mea,zambeste usor.

-Hei.Ce faci...?

-Nimic.

-Nu ar trebui sa fii fericita?ma intreba Betty zambind si asezandu-si mana pe genunchiul meu.

-De ce?Ca imi continui viata asta fara sens?Nu Betty,eu nu ma pot bucura pentru asa ceva..

-De ce nu incerci macar sa vezi partea buna?Incearca.

-De ce?Oricum o sa cad incercand sa fac lucruri prea mari,oricum o sa pun prea multe intrebari,o sa enervez prea multa lume prin simpla-mi prezenta.

-M-am intors pentru tine,si am venit deschisa,am lasat tot ce aveam in urma.

-Despre ce vorbesti?

-Stii ca te-am intrebat de zgarietura unui varcolac,de muscatura...eu nu mai am mult Maya,nu mai am mult de trait,totusi speram ca e un mit...si stii cum se spune nu?Speranta moare ultima,de data asta odata cu mine nu?

Incearca sa zambeasca dar parca o durere care o apasa,o durere ce nu ii da voie sa-si arcuiasca buzele in  zambetul ei plin voiosie altadata.Isi lasa in jos breteaua rochiei si imi arata semnul luptei cu un varcolac.

In spatele nostru apare Chris.

-Initial venisem sa fac rost de alta fiola de sange dar...Betty mie de ce nu mi-ai spus?

-De ce ti-as fi spus?N-as fi vrut sa ai si asta pe cap,sora ta a murit din acelasi motiv,asa mi-ai povestit cand eram mica.

-Alexandra traieste inca.Si poate ea stie solutia,poate ea ne va ajuta cumva,tu nu poti sa mori,nu ai voie sa mori.

Betty schiteaza un zambet printre lacrimi.

-Nu Chris,nu mai avem timp.

Isi strange ochii lasand lacrimile sa curga.Se aseaza pe iarba moale si priveste spre cerul senin.

-Stiti,nu mi-am inchipuit ca toate se pot termina asa de repede si ca viata e atat de subtire chiar si cand ar trebui sa fii nemuritor.

-Betty,nu vei muri,Chris va vorbi cu sora lui,vei fi bine.

-Si cand aproape esti mort realizezi ca i-ai ajutat pe toti,dar tu?isi continua ea ideea.Pe tine nimeni nu te-a ajutat,si nici macar nu au fost recunoscatori pentru simplul fapt ca ai fost langa ei...

Ochii ii raman deschisii si buzele rosii incep sa-si piarda culoarea.Chris o ia in brate si o sprijina de un copac.

-Cat de veche e rana?

-Doua,poate chiar trei luni.Veninul actioneaza incet,dar sigur..

-Trebuie sa te hranesti si sa prinzi putere pana o gasesc pe Lexi.Maya gaseste un animal,ceva repede.

Imi las privirea in jos cautand o solutie.Ii intind incheietura mainii.

-Maya esti nebuna?

-Nu.Haide!

-Nu am sa imi musc prietena.

-Ai dreptate,o fac eu si stii bine ca nu ma mai opresc!se rasti Chris la ea.

Betty stramba din nas si totusi imi incheietura si o musca,provocandu-mi o durere ingrozitoare.

-E mai bine acum?o intreb,schitand un zambet.

-Zi!o forta Chris sa imi raspunda.

-Da.

Prinsese culoare in obraji si buzele i se inrosisera.

-Deci asta e solutia!

-Ba nu!Sigur ca nu,nu pot sa sec varcolacii de sange.

-Pariu?spun ridincand o spranceana.

-Nu vreau sa fiu nerecunoscatoare dar nu e momentul pentru discursurile tale sinucigase.

-Spune cea care acum 5 minute deschisese cel mai macabru subiect.Muscaturile tale nu ma afecteaza si am destul sange.

-Si eu sunt varcolac!spuse Drake aparand din senin.

-Sa incercam si varcolacul negru!chicoti Chris.

Betty se incrunta si musca inchietura lui Drake.Se ingalbeneste la fata si da tot afara.

-Nu sunt imbibat in verbina sa stiti.

-Atunci cred ca inteleg care e chestia...Ai nevoie de sange de la mine,eu sunt She Wolf,cred ca eu sunt leacul sau cel putin doza de supravietuire.

Betty ma priveste cu teama.Se pare ca intre timp Alex auzise si el.

-Maya nu poti face asa ceva!

-Voi fi bine!

Imi sterg repede lacrimile si continui sa vorbesc.

-Pai cred ca vom sta tine Chris.

-Punga de sange si prietenii ei sunt bine veniti.

Nu pot sa spun ca nu m-a durut dar...asta e asta sunt,toti imi vor sangele,macar sa i-l dau cuiva care merita.Intram in casa lui Chris.

-Sunt mereu pregatit pentrude oaspeti asa ca am si haine si de toate.In ceea ce priveste mancarea...cred ca avem gusturi diferite baieti 

Toti incep sa rada cu exceptia mea,nu cred ca a observat cineva.

                                                                                         *

Urc in camera care urma sa fie a mea intru in baie si imi fac un dus,dupa care cobor si ma asez pe canapeaua din sufragerie,langa ceilalti.

-Chris mi-e cam foame.

-Maya!

-Dar pot sa mananc o pizza sau ceva?Nu  nevoie sa imi storc prietena de sange.

-Eu cred ca da.Pofta buna.

Intind incheietura si il privesc pe Chris care imi facuse un semn,pe care l-am interpretat drept „multumesc”.Betty a luat mai mult sange decat data trecuta.Imi sterg mana de haine si urc in camera.Drake intra si el.

-Stii imi place sunetul bataii la usa dar chiar nu vreau sa il aud,vreau sa fiu singura,pa Drake si nu incerca faza cu sarutul ca nu merge.

-Nu te idolatriza asa,am venit sa te intreb daca ti-e foame..

-Nu imi e.

Nu trec  nici 5 minute ca intra altcineva in camera.

-Nu Drake nu imi e foame!tip eu fara ca macar sa stiu cine e dincolo de usa.

-Ba eu cred ca da!spuse Betty intrand in camera cu o pizza uriasa.

-Betty!Ar trebui sa stai in pat!

-Imediat ce mananci ceva.

Imi intinde o felie de pizza cu ciuperci si piept de pui,preferata mea.

-M-a rugat Drake sa ti-o aduc.

-E foarte insistent.

-Am observat.Noapte buna,Maya.

-Noapte buna.

-Unde te duci?

-E luna plina vrei sa stau in casa cu 3 vampiri?

-Dar Tom,soferul nostru, e inofensiv.

-Eu nu.

-Inteleg...