-XII-

496 21 0
                                    

Inapoi la Maya.

Imi suna telefonul.E Alexander.

-Da Alex?

-De ce te-ai dus la Drake,ce ai de ce esti suparata?

Oftez lung si ii raspund.

-Alex,nu sunt o propietate privata.Si cred ca da..avem nevoie de o pauza.

Ii inchid si arunc telefonul intr-un colt de camera.Ma imbrac cu niste blugi negri si imi iau o bluza larga si albastra.Imi iau teleofnul in buzunar si ies din casa.Ma plimb.

Imi inchipui cum ar fi sa fie toate roz,toate bune.E destul de dureros sa reazlizezi ca toata viata n-ai avut prieteni,nu ai avut pe nimeni caruia sa-i pese de tine,ca erai centrul atentiei doar pentru faptul ca esti fiica lui Alpha,desi tu nu stiai, si trebuie sa iti urmezi menirea...adica viitorul care oricum e de groaza.Si lumea vrea mereu sa-ti coordoneze viitorul.

Adevaratii prieteni nu au nevoie de trecut pentru a-si da seama cine esti,si nu stiu de ce spun asta dar tocmai era sa dea o masina peste mine,ce bine ar fi fost.Ma plimb prin centrul orasului.

Imi suna telefonul.Il scot cu lene din buzunar si ma uit cine suna.5 Mesaje de la Drake,care e prea las sa imi auda vocea,si 3 apeluri  de la Alex care sigur vrea sa stiu daca am iesit cu un alt baiat in oras.Nu cred ca am nevoie de vreunul din ei...insa stiu de cine as avea nevoie acum....Dar e prea departe,e acolo sus,nu am cum sa-i cer ajutor.Ma asez la marginea padurii si deschid mesajele de la Drake

''Maya imi pare rau'',''Maya unde esti?'',''Maya raspunde!'','Maya spune-mi ce ai?'',''Maya!TE IUBESC!''

Scap telefonul din mana.Imi ridic ochii si il vad pe Alex.Ridica telefonul si citeste ultimul mesaj.

-Ce e asta?Maya,ce-i cu mesajul asta?spune el strangand telefonul in mana.

Imi ridic incet privirea.Imi iau telefonul si intru in padure.Alerg pana in adancul padurii,unde ma sprijin de un copac,batran si inalt si ma las in jos simtind cum ochii mei se umezesc.

                                                                                      *                                                                                                 

Dimineata sunt trezita de atingerea calda a cuiva.Ma sperii crezand ca e Alex.Dar nu era el..

-Maya,iarta-ma.

-De ce?spun eu privindu-l pe Drake cu prietenie.

-Pentru cum m-am purtat.

Imi ia mana in palma si ma ajuta sa ma ridic.Ma ia in brate,isi apropie buzele de ale mele si ma saruta incet.

-Ce se intampla aici?Maya,m-ai mintit in tot acest timp spunandu-mi ca ma iubesti?spuse Alexander iesind din spatele unui copac.

-Nu te-am mintit niciodata.Desi eu am fost langa tine mereu,tu niciodata nu mi-ai aratat afectiune,niciodata nu ti-a pasat cu adevarat.De asta sunt acum in bratele lui Drake si nu ale tale.

-Tocmai ale lui?Cel care era sa te omoare?

Nu-i raspund si plec.Drake incearca sa ma prinda de mana dar nu apuca decat bratara mea.Simt ca totul e imposibil,nu stiu ce vreau,am gresit mult.Stau o margina de pamand,umeda,ce constituie limita dintre padure si cascada Lunii.Rasaritul e aproape.Il simt pe Drake in sptele meu.

-Ce e Drake?

-Vreau sa vezi ceva special.

-Oare cum e acolo jos...?

-Maya,sa nu-ti vina vreo idee!

Imi iau mana dintr-a lui,imi fac avant si sar.Drake se uita speriat.Ies din apa si ii fac semn sa sara si el.Incepe sa rada. 

-Bomba!striga el printre hohotele mele de ras.Ce e?spuse el punandu-mi mana pe umar vazundu-mi figura care devenise mohorata din senin.

Ies din apa si intru in padure unde il vazusem pe Alex.Sta rezemat de un copac.Ma apropii de el si ma las langa  el.

-Maya,eu te voi iubi mereu.Dar o sa plec...ne vom revedea.

-Alex.Simt ca ceva nu e bine.

-Nu cred ca e cazul sa te includ si in asta.

-Drake stie?Despre ce e vorba?

Drake apare in spatele nostru.Imi zambeste slab si fals.Alex se ridica,ma ia in brate si pleaca.Drake ma saruta pe frunte isi ia geaca de pe jos si pleaca si el.

Nu inteleg.Ma duc direct acasa la Alex.

                                                                                                                *

-Ce e Maya?spuse Leya dezchizandu-mi usa.

-Tu sigur stii,sunt sigura ca tu stii.Ce se intampla?De ce au plecat?Unde sunt?

-Probleme...intra.Am avut o viziune.Nu o sa ma crezi daca iti spun asa ca...

-Spune-mi!

-Stii ca Biatrice traieste?

-Dar e imposibil!

-E vampir Maya.

-Nu se poate!

Dintr-o camera vopsita in nuante de violet,in care mirosea mereu a scortisoara, iese o fata bruneta cu ochii albastri.Ea e.

-Betty?

-Buna Maya.

Ii sar in brate si o strang cat pot de tare.

-Semnul de pe mana ta are o semnificatie.Uite,eu,Drake,Alex si tu avem acest semn.Asta iti dovedeste ca sunt eu.

-De ce nu as fi crezut?

Beatrice ia o furculita si o infige in mine.Imi ridic greu ochii si o privesc nelamurita.

-Prima regula sa nu fii niciodata naiva!spuse ea privindu-ma cu sadism.

Cad,dar ea imi intinde mana si ma ridica.

-Sa trecem la subiect.Am venit stiind ca ai nevoie de ajutor.

-Pentru?

-Pui prea multe intrebari taci si asculta.

-De ce?

Ia din nou furculita si o infige in mine.Ochii mi se ingalbenesc,ridic privirea si trag furculita din mine.

-Nu ma pune sa te fac sa regreti gesturile astea.

-Bun.Vampirii.Au auzit,stiu de tine,de Morgana,vestile umbla repede,foarte repede as zice.Au nevoie de ceva,acel ceva ii va ajuta sa completeze pergamentul.Pergamentul contine o formula magica,formula magica defineste balanta,o sa o incline in favoarea lor.

-M-ai pierdut pe drum.Ce balanta?

-Cand au aparut creaturile supranaturale,un vrajitor a egalat puterea lor.Varcolacii nu pot utiliza forta decat prin furie,si argintul nu e cel mai bun prieten al lor,sunt legati de luna si ei si vampirii,sunt creaturi ale noptii.Vampirii...sunt niste fiinte lipsite de sentimente,de mila de umanitate,de caldura.

In timp ce vorbea o lacrima i se scurse pe obraz.

-Ce e?

-As fi preferat sa mor atunci,in acel accident.De ce nu m-ai transformat?Nu am vrut niciodata sa fiu vampir.

-Dar cum ai devenit?

-E un vampir...Chris,el m-a transformat...Tot el a adus vampirii aici.

-Haide...sigur iti e dor de padure.

My Wolf GuardianUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum