My Wolf Guardian

-XVII-

E aproape dimineata,ma ridic de pe busteni si cobor de pe deal,intru in casa imi iau o rochie lungaaa si albaIau un taxi si merg spre casa bunicii.

Am ajuns,cobor si intru in casa.

-Maya!Ce faci aici?Ma bucur mult sa te vad!ma intampina bunica,bucuroasa din cale afara.

-Am venit in vizita bunico...Imi era dor de tine.

-Si Erno te-a asteptat.

Erno e calul meu,e un armasar de rasa,care imi aduce irmediabil aminte de copilarie,de momentele petrecute aici cu prietenii mei.

-Sunt asa de obosita...de tot,prietenii mei sunt atat..de fericiti si par ca au uitat de toate si...

-Si tu te simti atat de singura printre prieteni vechi...Stiu Maya,stiu.

-Nu stiu ce sa fac...

-Poate ai nevoie sa lasi lucrurile sa se intample.

-Ce vrei sa spui?o intreb eu nedumerita,in timp ce cercetam cu privirile casa bunicii neschimbata de la ultima mea vizita.

-Trebuie sa te indragostesti...sa privesti lumea altfel.

-Dar eu nu fac decat sa incurc.

-Inchipuie-ti prietenii tai fara tine...totul e negru si trist asa e?

Imi aduc aminte cum era cand eram mica...si eram toti 5 aici iar vecinii se fereau de noi,ne spunea copii insemnati.

-N-as putea uita.Hai,hai!Du-te acasa.Si ia-l si pe Erno.

Zambesc,o strang in brate si ma duc la Erno,il iau de capastru si mergem...Incalec si calaresc pana acasa.Cobor si merg direct la Drake.

Intru in curte,dar ceea ce aveam sa vad...Drake era cu una..Dumnezeu stie cine.Un ultim zambet vag mi se contureaza si ies din curte.Drake vine dupa mine.Ma simt aproape amuzata de reactia lui stupida.

-Maya!Stai!striga el.

Dau drumul capastrului calului si ma intorc spre Drake incercand sa imi retin lacrimile care niciodata nu sunt de partea mea si isi fac aparitia in absolut cele mai nepotrivite momente.

-Mi-e mai rar dat sa vad lacrimile unui inger!incerca el sa ma complimenteze.

-Mai ales cand le provoci tu nu-i asa?Nu sunt un inger Drake,am doar nenorocul sa fiu o blonda spalacita.

-Poate sunt eu prea indragostit dar tu esti o fiinta foarte frumoasa.

-Indragostit?Naah,poate doar beat,extrem de beat,Drake cel treaz nu m-ar fi numit inger nici mort.

-Da' stii ca se zice ca betivii si nebunii spun adevarul.

-Atunci acopera-mi ochii,urechile,nu vreau nici sa vad nici sa stiu adevarul.Haide Erno.

Imi iau calul si ma duc direct acasa.Urc in camera dau rochia jos imi iau niste pantaloni scurti si un maieu.Cobor in living si imi pun picor peste picior pe canapea.Ia uite ce imi sare in ochi....O sticla,care in mod sigur contine o bautura tare si fina: coniac.Ar trebui sa ma doara si pe mine la basca de faptul ca ai mei s-au tirat de cateva zile,ca Patrick si Evanora sigur stau intr-un coltisor cald iubindu-se.Las' ca trece,dai acolo cu bautura.Se spune ca vampirii pot sa-si uite sentimentele sa devina inumani,evident e doar o poveste dar daca as putea sa fac asta as face-o fara sa ezit.Bate cineva la usa,care naiba a venit acum nu stiu dar evident trebuie sa aflu.

-Who's there?ma prostesc eu.

-Maya deschide.Esti beata,ce naiba?

-Neeh,nu ma imbat asa de usor.