Brusc, deschid portiera și strig:
" M-am săturat să fiu îndeajuns. "
Strig de parcă plămânii îmi sunt în flăcări, ceream un ajutor, o scăpare.
Îmi întorc cu teamă capul. Dacă acum vrea să plece? Să alerge cu frică departe de această mașină?
Dar îl găsesc zâmbind, zâmbind larg, fără înțeles. Zâmbesc și eu.
Cu rapiditate portiera sa se deschide, iar următorul lucru pe care îl aud este:
" M-am săturat să fiu îndeajuns."
¤¤
vreau să-mi cer pentru a mia oară scuze pentru lipsa mea
