Stau în mijlocul unei încăperi pe care nu am mai văzut-o niciodată, privind în jur și așteptând. Degetele mi se strâng în jurul bluzei subțiri în timp ce parul dezordonat îmi deranjează auzul.
" Vin imediat. "
Băiatul iese dintr-o cameră alăturată, cu două sticle verzi atârnându-i în mâini. Eu zâmbesc slab, în sfârșit pot pleca de aici.
Întinde una dintre sticle spre mine dar se oprește la o distanţă considerabilă.
" Apropo, unde mergi? " Rânjește.
Iar atunci îmi dau seama: nu am o destinație. Voiam să fiu purtată de vânt, ca o frunză tomnatică.
" Departe. " Spun și dintr-o mișcare prind sticla din mâna să.
¤¤
păreri? m-ar ajuta enorm ❤
