Răzbunarea-i dulce

❤Accidentul❤

Riley POV
   — Veau să mă înveți și pe mine!
    Jack se uita la mine ca un bou, și a dat din cap afirmativ.
  
După o săptămână

Mă trezesc de dimineață că să mă duc la liceu, dar îmi dau seama că e sâmbătă și mă pun înapoi în pat dar îmi sună telefonul:
   —Alo!
   —Riley când ai de gând să vii la antrenament?
  —De pe acuma?
   —E sâmbătă!
  —Ooo! Îmi închid telefonul și îl arunc pe podea, dar după mă ridic repede din pat să văd dacă o pățit ceva.
     Mă îmbrac într-o rochie roșie și niște pantofi cu toc. Îmi las părul pe spate și plec spre sala de antrenament. Pe drum mă sună Ally:
   — Alo, ce faci Riley?
   —Bine, mă indrept spre sala de antrenament.
   —Încă nu ți-a ieșit ideea asta din cap.
  —Nu!
Vorbim ce vorbim, și ajung pe trecerea de pietoni, văd că nu trece nici o mașină, așa că trec liniștită. Ally încă vorbea cu mine la telefon, dar dintr-odata aud ceva, îmi întorc capul și văd o mașină care se apropie în viteză.
    —Riley, Riley? Alo, Riley mă auzi? Alo, Alo?!?

Jack POV.

   Unde o fi fata asta? Îmi iau telefonul să o sun, dar nu-mi răspunde. O mai sun odată:
    —Alo?
    —Da?
    —Riley? Unde ești?
    —Așa o cheamă? Nu ai auzit, a avut un accident!
    —Ce,ce,ce? Ce accident? Unde este?
    —Este la spital în comă.
    —Bine, vin imediat!
Îmi închid telefonul, și mă indrept cât de repede posibil spre spital.
    Ajung la spital mă duc la prima asistentă pe care o văd și o întreb unde este Riley Evans. Ea îmi spune că este în salonul 5. Mă duc, deschid ușa de la salon și o văd în pat cu perfuzii. Mă îndrept spre ea puțin speriat. Îi pun mâna pe față și văd că e rece ca gheața.  Atunci apare pe ușă o asistentă și o întreb ce sa întâmplat.
     —Din câte am auzit de la prietena ei cu care vorbea la telefon, ea trecea trecerea de pietoni și a venit o mașină cu viteză mare.
    
După 3 zile

Riley POV
    
Mă trezesc, dar observ că nu eram în camera mea, eram într-o cameră de spital. Mă mai uit puțin prin jur și îl văd pe unchiul meu stand pe scaun cu ochi în pământ. Eu strig la unchiu-meu și el sare dintr-o dată și mă ia în brațe.
    —Ho, bă! De unde atâta afecțiune? Și ce caut la spital, am ajuns deja la spitalul de nebuni?
   —Ai stat în comă 3 zile!
   —Aaaaaaa!
După ce am ieșit din spital, am continuat antrenamentele, și am deveni din ce în ce mai bună. Mă pricepeam foarte  bine și la carate și la box. L-am bătut pe unchiul meu, și el a fost de neînvins.
  

După 2 ani

(Scuze că am sărit așa de  repede, dar de aici începe acțiunea. Și nu aveam chef să descriu fiecare antrenament). Peste două săptămâni este ziua mea și implinesc 18 ani. Hmm, vreau o schimbare.

""""""'""""""""""'"''''''''''''''''"""""""""""""
Scuze că nu e prea multă acțiune, dar eram plictisită. Deci, treceți peste.