Răzbunarea-i dulce

❤Adio!❤

   —Ce? De ce vă uitați așa?
   —Adam e g...
   —Nimic, spuse Adam puțin iritat.
   —Ok, mergem!
   —Da mergem, spuse Ally scoțându-i limba la Adam. Am intrat cu Ally în casă și toată lumea :*la mulți ani*. După câteva ore de petrecut bine, a trebuit să merg la baie. La etaj când am urcat, am văzut o ușă aproape închisă și mi-am dat seama că Adam era acolo, vorbea la telefon:
   —Da tată sunt acasă la Ally. Și cu Riley o să fie totul bine, o să ți-o aduc în curând. Normal că nu-s îndrăgostit de ea, totul e conform planului.( a bine nu avea cum să audă și ce zice Zain, deci am scris așa.)
   Am mers la baie și mi-am dat cu apă pe față că să-mi revin. Cobor repede jos să-i spun lu Ally că trebuie să plec, dar îl văd pe Jack în genunchi în fața lui Ally și cu inelul la el, era și întrebarea : *da sau nu?*. Ally i-a spus da și la sărutat. Am mai așteptat puțin după m-am dus la Ally:
   —Hey, felicitări!!
   —Acuma suntem rude.
   —Da, eu trebuie să plec pentru că nu mă simt prea bine.
   —Bine, nu vrei să-i zic lui Adam să te conducă?
   —Nu mă descurc.
  Am plecat de la petrecere, mergeam spre casă, mă gândeam doar la cum m-am lăsat din nou păcălită de iubire. O mână mă prinde de încheietură, iar când mă întorc e Adam, că de obicei.
   —De ce ai plecat de la petrecere?
   —Nu mă simțeam prea bine!
   —Vrei să te conduc?
   —Nu!
   —Nu înțeleg de ce ești așa distantă cu mine?!?
   —Mai și întrebi de ce?
   —Da, pentru că vreau să știu!
   —Da, sigur de parcă nu ști! Și chear dacă nu ști, nu-mi pasă, dă-mi drumu la mână și dispari.
    —Daca nu-mi spui de ce nu-ți dau drumul!
   —Vrei să ști de ce, bun ascultă: în primul rând ești complice la răpirea mea, doar pentru că tatăl tău te-a pus!
   —Da, dar te-am ajutat să scapi.
   —Sigur, și acum când vorbeai la telefon cu Zain, ia-i spus că nu ești îndrăgostit de mine, și că totul este conform planului.
   —Dar...
   —Nici un dar, vreau să mă lași în pace, și să pleci, și nu mai vreau să te mai văd niciodată! Adio!
   —Dar...... Bine, voi pleca și nu o să mă mai vezi niciodată. Adio și sper ca ești mulțumită!
   —Da sunt foarte mulțumită!
  Mulțumită, deloc, nu pot să trăiesc fără el, dar dacă și asta e o minciună dea lui? Când am ajuns acasă m-am ghemuit în pat și am început să plâng. Nu-mi venea să cred că i-am spus: Adio!