❤ Înmormantarea❤

113 7 0
                                    

După cum am zis în celălalt capitol la media se află Riley cu acea rochie galbenă.
————————————————

Deschid ușa de la cameră și dau să cobor scările dar prefer să stau acolo. Mă uitam cu lacrimi în ochi la ce întâmpla jos. Tata era întins pe podea plin de sânge, iar mama plângea lângă el, acel om a traso pe mama de lângă tata și a izbito de podea. Nu știam ce să fac să țip să fug să plâng. Totul se întâmpla așa de repede. Am început să țip fugind pe scări în jos. Am auzito pe mama spunând să fug, dar nam asculato, mam apropiat de acel om întrebând "de ce" dar el a zis:
  —Copil nătâng, o să ajungi o târfă. Mia pus pistolul la tâmplă, dar mama la tras de picior și el a împușcato.
   —Nuuu, mamă nuu. Am început să plâng lângă cadavrul ei. Din spate am simțit cum o mâna puternică mă trage de păr și mă izbește de podea. Ma dat cu capul de podea și dupa mia tras un glonț  în umăr. Eu rămân la podea formând o baltă de sânge. Dintr-odata aud sirenele de la salvare, eram salvată dar pentru părinți mei nu se mai putea face nimic.
 
După 3 zile

Azi îmi duceam părinții pe ultimul drum. Chiar în momentul acesta îi puneau în groapă. Nu mă puteam opri din plâns. Eram cu unchiul meu care abia se abținea să nu plângă.
     După  înmormântare am plecat acasă. Deschid ușa, urc scările mă duc la mine în cameră și mă trântesc în pat plângând. Aud cum îmi vibrează telefonul, era un mesaj de la Ally:
    Ally: —Cum te simți?
    Eu: —Mă simt neutră, nici nu mai știu cine sunt.
   Ally: —Îmi pare rău.!!😢
   Eu: —No să scape!
   Ally: — Cee??
  Eu: —No să scape acel om.
  Ally: —Care om?
   Eu,: —Acel om care mia omorât părinți.!!
   Ally: —Calmeazate te rog, vrei să mori și tu.
    Eu: —Stai liniștită, nu ști de ce sunt în stare.
Probabil Ally vroia să mai îmi  trimită mesaj dar miam închis telefonul. M-am îmbrăcat cu o perece de blugi și un tricou alb. Am luat cheia de la mașina care urma s-o primesc când împlineam 18 ani. Și am plecat spre apartamentul unchiului meu Jack.

Jack POV

Eram în mașină, tocmai ce am venit de la înmormântarea surori mele și a soțului ei. Tot nu-mi venea să cred, săracă Riley. Mă dau jos din mașină urc scările până la apartamentul meu, deschid ușă cu cheile și o văd pe Riley stând pe un fotoliu uitanduse la mine cu niște ochi criminali.
    —Cum ai intrat?
   —Geamul era deschis!
   —Apartamentul meu e la etajul 6.
   —Și ce, no fost greu să urc.
   —Tu ești nebună așai.
  Ea a dat din cap afirmativ și s-a uitat cu o fată de cățeluș la mine.
   —Acum ce vrei?
   —Vreau să mă ajuți sa mă răzbun pe omul care mia omorât părinți.
      —Cum vrei să te ajut?
    —Am auzit că ai făcut 5 ani de box și 4ani de karate.
   —Și cei cu asta?
    —Vrau să mă înveți și pe mine.
     —........

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Scuzați greșelile de scriere.

Răzbunarea-i dulceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum