Sacrum:Paziti-va spatele!

Strigatul

-Stima-ti calatori, va anunt ca am intrat in Timisoara , in aproximativ 20-30 de minute vom ajunge in comuna Sacrumul de Sus urmat de comuna Valea de Jos.

Mirra

Timpul incepe sa treaca tot mai greu, dupa un drum de vr-o trei ore jumate, in sfarsit ajung in faimosul sat Sacrumul de Sus, imi i-au la revedere de la noii mei prieteni , cobor cu grija scarile de la autobuz ca nu cumva sa cad si sa ma fac de ras.

Se pare ca bunica si verisoara mea Alexa nu au ajuns inca. Cred ca am uitat sa mentionez despre verisoara mea Alexa , ea este cea mai buna prietena a mea si o iubesc foarte mult,locuieste in Timisoara, dar ii place mai mult sa stea cu bunicii, o sa petrec o super vara impreuna cu ea. Daca tot n-au ajuns inca, mai bine o sun pe mama. Dupa cinci minute de vorbit, timp in care m-a zapacit cu intrebarile nu am zarit nici o mana de om. Zapusalea de afara pare fara sfarsit , am impresia ca sunt mai mult de 38 de grade celsius. Ma ridic in doua picioruse si incepe sa fac ture in fata statiei , nu foarte departe de statie(la intrarea in sat) se afla un fel de monument , seamana mai mult cu o cruce , pe care este inscriptionat un mesaj ciudat, "Sacrum:Paziti-va spatele!" cred ca este un fel de citat , dar mai bine s-ar potrivi ca o a vertizare. Ma benoclez mai bine , si chiar sub citat sau vertizare,ma rog ce o fi este inscriptionat un nume scris cu culoare rosie, „Frederic Sacrum". Cumva acest om ,Sacrum, sa fi fost cel care a scris citatul? Acest nume Sacrum seamana si cu numele satului. Astfel de inscriptii gasesti numai in filmele horror : in sate abandonate , cimintire , case bantuite, si dupa oameni incep sa moara unul cate unul.., dar sa revenim la realitate caci eu nu sunt prezenta in vr-un film horror.

-Mirra!!!! Mirra!!!! Mirra!!!

Imi aud numele , iar in urmatoarea secunda sunt luata in brate de Alexa, imbratisarea ei este atat de puternica incat ma lasa fara aer.

-Alexa!!! Aer, aer, am nevoie de aer!!

-Scuze, scuze ,Mirra, mi-a fost foarte dor de tine!

-Si mie mi-a fost dor, dupa care ii dau si eu o imbratisare.

-Alexa , unde e bunica , n-a venit?

-Nu a putut, i-a promis unei vecine ca o s-o ajute la ceva, nu am retinut la ce.

-Pacat , chiar voiam sa o vad.

-Hai! Sa mergem , o sa-o vezi acasa si ei ii este dor de tine.

-Cat avem de mers?

-Nu foarte mult, 15-20 de minute , hai sa te ajut cu bagajul.

-Mersi , e cam greu.

-Apropo , Mirra, ai cumva un iubit?

-Nu :)) , ce iti venii ?

-Nici macar un pretendent?

-Eeee , am vorbit cu un baiat pe o retea de socializare, nimic mai mult.

-Dar, tu, Alexa , ai un iubit de care nu stiu?

-Nici eu nu am , ne asemanam si la aceasta categorie.

-Se putea altfel!! :))

-Uite! Mirra asta este strada noastra , „Dreptatii"!

-„Strada Dreptatii", ce nume ironic, strada este construita mai mult in cas decat dreapta.

-Eeee, si tu acuma :)))

-Alexa, mai e mult de mers, am obosit.

-Nup, am ajuns . Apoi imi facu semn sa ma uit in dreapta, parea o casa construita in stil brancovenesc, de culoare galbena care scotea strada din tipar unde predominau culori in nuante de gri. Totul parea vechi, dar ce ma intriga cel mai mult era casa vecinilor, cea de vizavi, parea mai mult un conac decat o casa, fara gard cu o gradina impunatoare in fata , construita tot in stilul brancovenesc, nelipsita de culoarea gri. In gradina vecinilor apare un baiat, pare mai mare decat mine, ochii de culoare cerului, albastrul acela intens in care te pierzi fara voia ta, parul brunet cu o frizura la moda, imbracat lejer in jeans si un tricou. M-am uitat la el cateva secunde, brusc intoarce capul, sper ca nu m-a vazut holbandu-ma.

-Buna!

-Buna! Ce mai faci? Eric, nu te-am vazut de cateva saptamani , ai fost plecat?

-Da, am avut ceva de facut in afara orasului, ea cine e?

-Aaa, este verisoara mea ,Mirra.

-Mirra?

-Mirra vine de la Miranda, incantata.

-De asemenea, trebuie sa plec ne mai vedem, pa!

-Pa!

-Pa!

-Ce baiat misterios...

-Iti place de el Mirra?

-Nu , doar mi se pare ca e misterios, doar atat. Apropo cine mai locuieste in casa aia.

-Aaaa, pai locuieste....

Mai aveam putin si aflam ce ma intersa, dar suntem intrerupte de bunica si bunicul, alerg spre ei si le dau o imbratiseare care dureaza mai mult de cinci minute, dupa care intram cu toti in casa. Mergem in living, unde bunica a aranjat masa pentru a manca, bunica Mariana, caci asa o cheama a pregatit paste carbonara ,preferatele mele. In timpul mesei bunicii m-au terorizat cu intrebarile lor, in sensul bun. Se vedea dupa expresiile lor faciale ca le-a fost foarte dor de mine, la fel cum mi-a fost si mie. Dupa ce am terminat de mancat, am rugat-o pe Alexa sa imi arate camera unde voi sta, urcam scarile si deschide o usa facandu-mi semn sa intru.

-Uite, asta e camera ta, te las sa iti desfaci bagajul.

-Ok.

Analizez cu minutiozitate fiecare colt al camerei: peretii sunt de culoare mov, simpli fara model, un pat mare de doua persoane, sifonierul destul de incapator langa el se afla un birou deasupra lui este o vaza din sticla plina cu trandafiri roz, preferati mei, aproape de pat este o fereastra mare, seamana cu un balcon, daca te uiti pe geam privelistea pe care o vezi este gradina vecinului meu, Eric.

Despachetatul hainelor mi-a luat mai bine de o ora, ceasul indica ora 22:00, aleg din sifonier cele mai pufoase pijamele, dupa care le urez noapte buna bunicilor si o invit pe Alexa sa ne uita la un serial nou „Lucifer" care are ca tema supranaturalul.

Dupa doar trei episoade verisoara mea se pune la somn. Acest serial ma fascinat asa ca voi da un next la episodul patru.

Dupa terminarea episodului patru, ora indicata de ceas este unu jumatate noaptea, in timp ce imi pregate-am patul de culcare , de afara se aude un strigat ce iti zgarie urechile "Ajutor!!!!!!, Ajutor!!!!!".

Ma indrept rapid spre fereastra, unde vad umbra a doua persoane, iar strigatul de "Ajutor!!!" devine tot mai puternic.Fara sa ma gandesc, picioarele incep sa se miste singure, brusc ma trezesc in gradina din fata casei vecinilor. Totul pare o liniste morbinda , singurele sunete care se mai aud sunt cele facute de animalele necuvantatoare.. Observ ca am siretul de la tenesi desfacut, ma aplec pentru al lega, fix langa picior este un muc de tigara care este aprins si o pata de sange proasata, fara sa ma gandesc , am apucat mucul si l-am stins, totul e foarte ciudat si inspaimantator. Oare unde este femeia pe care am auzit-o strigand? O fi patit ceva, si ce inseamna mucul de tigara care este inca cald si pata de sange proaspata? Tufisurile fac umbre ciudate , parca zaresc o umbra care vine spre mine , picioarele mi sau inmuiat pe loc , iar pielea mi s-a facut ca de gaina.

-Cine e? , incerc sa intreb printe dintii care se inclasteau groaznic de frica.

-Am intrebat cine e? , intreb din nou in timp ce inima imi bate puternic ca si cum vrea sa imi iasa din piept.

-Eu ar trebuie sa intreb „Cine e?"! Doar esti pe proprietatea mea!

Vocea asta imi pare cunoscuta, o voce groasa, dar in acelas timp calda si blanda.

Din tufisuri zaresc doi ochii de un albastru care straluceste si in lumina lunii.

-Eric!!! , exclam incet.

-Miranda! Ce faci aici?

-Scuze, scuze , plec acum.

-Miranda! Stai!!!

Il aud pe Eric care striga sa ma opresc, nu il bag inseama si in mai putin de un minut sunt deja in camera mea. Din cauza spaimei inca mai am mainile stranse intr-un pumn, observ ca de frica am uitat sa las tigara. Tot ce s-a intamplat imi da si acum fiori, incerc sa gasesc o explicatie logica, unde se putea duce acea femeie, dar nimic nu se leaga. Mai bine m-as pune la culcare, e destul de tarziu si cine stie , femeia acea s-o fi speritat de vr-un caine, nu?

VA URMA..