Puștoaica

Tipul

Razele soarelui pătrund printre perdele, atingândui chipul gingaș, trezind-o pe Margy, se uitaseră la ceasul de pe noptieră, era deja 10:13, își aminti ce zi este. Ușile se trântesc de perete, pe ele intrând o Emily cu parul buclat și blond ca aurul. Avea o cutiuță mică în mână.

-Neața somnorici! Ai dormit bine?zise apropiinduse de patul sărbătoritei, încetul cu încetul.

Margy se uită neștiitoare la prietena ei, răspunzândui la întrebare cu o aprobare printr-un gest al capului. Aceasta se ridică în capul oaselor cu greu.

Emily îi îmână cutiuța, Margy o deschise curioasă. În acea mică cutiuță se aflau o pereche de cercei, aproape asemănători cu lăntțișorul primit de la tatăl ei.

-Îs uimitori, Margy o îmbrățișase pe prietena ei.

-Mă gândeam eu că o să îți placă. Eu te las să te pregătești pentru petrecere. Să fi gata până la 12:00.

Emily plecă din camera lui Margy.

"O iubesc pe idioata asta"

Se ridicase greoi în picioare, se duse la baie, făcând un duș de vreo 20-25 de minute. Revenise în camera sa să se îmbrace cu rochia cumparată cu prietena ei. Se admirase singură în oglinda de pe ușa dulapului cu haine, care era mai înaltă decât ea, se încălțase cu pantofii noi. Parul și-l lăsase pe spate, buclele îi acopereau tot spatele, își puse cercei și colierul, și-a făcut un macheaj cât se poate de natural.

Se facuse ora 12:00. Ea era gata. În Camera Balului, acolo unde îi este organizată petrecerea, erau deja ajunși câțiva invitați. Margy coboară scările care duc direct la Camera Balului. Arăta ca o adevărată prințesă.

Părinții ei se uitau cu iubire la ea, ținânduse în brațe unul pe celălalt cum n-au mai facut niciodată în preajma ei. Emily era lângă o masă, așezând farfuriile și paharele. Totul era perfect.

Margy s-a dus direct la părinții ei.

-Ce frumoasă este scumpica noastră.spuse mama uitânduse la mine. A urmat o îmbrătișare detul de frumoasă.

***
Au ajuns toți invitați, muzica răsună în tot palatul, toți invitați dansează. Ora deja era 21:03.

Margy a ieșit pe balcon, se uita la stele cu gândul la tipul de acum câțiva ani în urmă. Încă nu l-a uitat.

Simțise pe cineva în spatele ei.

-Pleacă Emily.

-Ăm...eu nu sunt Emily.se auzise o voce puternica de barbat, Margy se întoarse spre tip, uitânduse la trăsaturile lui, nu îl cunoștea.

-Dar...cine ești?întreabă Margy curioasă.

-Nu mă mai cunoști, păpușă?accentuând ultimul cuvânt.

-Păpușă....? Poftim? Zi cine ești că poate îmi amintesc.

-Nu mă mâi știi, nu te-ai mai gândit la mine? Nu mai ți minte acum cinci ani cum ne-am ciocnit unul de altul? Sau că te-am invitat la o petrecere și nu mi-ai răspuns.

-Mi-am adus aminte cine ești, dar nu mai știu cum te cheamă.

-Hoddy..., Margy rămase cu gura căscată. Roșise. El era tipul. El a invitato la petrecere. El este.

Margy fugise la Emily, fară a mai sta cu Hoddy. Emily era în partea cealaltă a camerei, iar camera era mare.

-Emily, Emily, l-am gasit.Margy avea lacrimi de fericire în ochi.

-Pe cine ai gasit?o întreabă Emily confuză.

-L-am gasit pe tipul la care m-am tot gândit.

-Tipul ăla de la petrecerea aia de acum cinci ani?

-Da!

-Adica tipul uman?

-Da.

-Margy, îi om, nu poți fi cu el.

-De ce nu? De ce îmi strici speranțele?

-Nu ți le stric, doar îți amintesc regulile.

-Tot timpul am respectat aceleași reguli, eu îl iubesc, nu pot să îl las pur și simplu.

-Nu știi ce e iubirea.

-Parcă tu știi. N-ai avut niciodată un iubit, tocmai tu zici că nu o să te căsătorești niciodată.

-De unde știi tu că nu am avut niciun iubit? Poate am avut și nu ți-am zis.

-Ai avut?

-Nu...

-Vezi? Stai, mă minți, ai avut un iubit.

-Da, am avut, și mia rănit sentimentele.

-Hoddy, nu o să facă așa cu mine.

-De unde știi că nu o să te lase suferind?

-Nu știu, dar vreau să văd cum se simte când ai sentimente.

Hoddy se apropie de ele. Margy îi face cunoștință cu Emily. Stau un pic de vorbă, iar Hoddy se duce să ieie ceva de băut.

-Margy, nu îmi place tipul.

-De ce nu?

-Mi se pare că îți ascunde ceva.