Părinții biologici

45 6 0
                                    

Sărăcuța este plină de răni din cauza cioburilor care sunt împrăștiatepeste tot prin cameră. M-am așezat lângă ea și am ruga-o pe Ginder, o servitoare foarte drăguță, să îmi aducă o cârpă umedă ca să o trezesc pe frumoasa adormită și să îi alin rănile.

Au trecut vreo trei ore și numai bine s-a trezit și Margy. Am decis să plec ca să nu îmi rupă capul.

*** Margy pov.

Ce mi se întâmplă? Totul mă bagă în sperieți, acum vreau să îmi cunosc părinți adevărați. Poate se va întâmpla într-o zi, poate chear azi. Dintr-o dată simt o durere infernală pe mână, mă uit înspre mâna mea sângerândă și am observat un model sinistru. Dârele de sânge de pe pielea mea umană a ilustrat o imagine, mai de grabă un chip, este o femeie, frumoasă, uau, stai de unde am lovitura. M-am uitat în jurul meu și am observat că încă sunt pe jos înconjurată de mii de cioburi, probabil m-am tăiat într-un ciob.
Am mai văzut undeva aceasta femeie, dar unde? Îi destul de greu să îmi amintesc ce s-a întâmplat dupa ce "mama" m-ia spus ca sunt adoptată.

Am găsit un bilețel pe patul de lângă mine; "Hei, Marj, scuze nu am rămas te îngrijesc, dar m-ie frică nu îmi rupi capul, deoarece și eu știam ești adoptată și nu ești vampir, dar din fericire nici eu nu sunt. O îți explic când o te calmezi. Te pup scumpi."

Clar este scrisul lui Emily, îl cunosc dintr-o mie. Stai, mi se pare că sar peste ceva, mai citesc o dată scrisoarea și observ acest rând "nu ești vampir, dar din fericire nici eu nu sunt" fata asta mă uimește pe zi ce trece. O iubesc pe nebuna asta.

M-am ridicat de jos și am plecat spre Emily, care nu știu unde era. Într-un final am găsit-o pe balconul cel mare.

-Hei, Em.mă apropii de ea și din greșeală o speri.

-Mai ești nervoasă?

-Eu? Nervoasă? Niciodată.un zâmbet tâmpit m-ia aparut pe față, toți știu că mă enervez ușor.

Ea în loc să îmi reproșeze ceva a început să râda.

-Ăămmm....vreau să îmi explici......știi tu.

-Mda, știu, păi regele și regina m-au regat să ma prefac și eu vampir, plus tu ai câteva abilități speciale, adică viteza, vederea, simțurile, astea abilități ți le-ai dezvoltat mult deoarece ai stat pe lânga vampiri.

-Dar tu cum te-ai prefacut așa de bine?

-Păi atâta timp cât am stat cu tine, m-ai vazut cumva folosind acest fel de puteri?

Totul devenea din ce în ce mai clar pentru mine, adica nu am văzut-o niciodată pe Emily să își folosească putputerile, de multe ori mă întrebam de ce nu le folosește niciodată.

-Și vrei să zici că am mâncat sânge din rasa noastră?

-Dap, ciudat nu?

-Și tu tot ai mâncat sânge, deșii știai că este din rasa umană.

-Am crescut cu sânge, deci nu m-ia fost greu.

Am mai povestit cu Emily și am aflat că părinții mei sunt din satul vecin, deci mâine plec cu Emily.

Noaptea a trecut foarte repede, dis-de-dimineață am plecat înspre părinții mei biologici.

***

Am ajuns destul de repede, pe drum nici una dintre noi nu a scos nici un sunet. Când am intrat în sat am întrebat-o pe Emily:

-Așa, deci unde mergem?

-Trebuie să ajungem la strada Militarilor, la o casă destul de frumoasă. O să trebuiască să mergem încă trei strazi până acolo.

Am ofat lung și am și pornit.

Emily nu a vrit să îmi spună cum îi cheamă pe părinții mei biologici, deci nu știu absolut nimic despre ei.

Într-un sfârșit am ajuns unde ne-am propus. Când am bătut la ușă ne-a întâmpinat o femeie foarte frumoasă care semăna excelent de mult cu chipul de pe mâna mea, aseară.

La medie este mama lui Margy :-* :-* :-* :-*

PuștoaicaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum