Bastarda și Aristocratul

Sărutul

Am ajuns la scări unde fără să vreau, l-am strâns mai tare de cot decât trebuia. Nu înțeleg de ce, dar îmi era frică. Toată lumea se uita la mine. Dacă aș fi putut, intram cu totul în Leonard. Aș fi vrut să mă ascund în spatele lui, dar nu voiam să mă fac de râs, să par un iepure fricos. M-am mai liniștit când am simțit mâna lui Leonard pe spatele meu, desenând cerculețe. Nu înțeleg de ce, dar jos ne-a așteptat un fotograf, de la ziar. Mi-a făcut o poză, la brațul lui Leonard după a pozat conacul.

Totul era decorat superb, cu flori albe. Slujba se ține afară, la câțiva metri de conac, aproape de iazul amenajat. Foișorul unde se vor rosti legămintele, era decorat tot cu flori albe, iar de la foișor la conac au întins un covor roș. Totul arăta superb, de basm.

Slujba a început cu o mică întârziere, preotul și-a pierdut cartea. Tipul era așa buimac și împrăștiat. Momentul a fost chiar emoționant, fotografii de la ziare celebre nu au lipsit, au fotografiat fiecare pas al miresei, plus invitații. Nu s-au lăsat până nu mi-au pus câteva întrebări. Leonard m-a salvat din ghearele obsedaților de exclusivitate. Am urmărit în liniște slujba și jurămintele. După ce o fetiță blondă, un îngeraș de fată cu ochi albaștri a adus verghetele, așezate pe o pernuță de catifea, mirii s-au sărutat, iar toată lumea a început să aplaude ridicându-se de pe scaune. Mireasa s-a întors cu spatele și a aruncat buchetul de trandafiri albi. Dintre toate fetele prezente acolo, buchetul a căzut în brațele mele, toată lumea a început să aplaude. Merg spre Leonard și îl întreb ce trebuie să fac cu buchetul. Mi-a răspun chicotind.

  -Îl dai înapoi miresei. Faptul e consumat, spune zâmbind.

  -Care fapt ? întreb confuză.

  -Cine prinde buchetul miresei, ea va fi următoarea mireasă, curând, îmi șoptește la ureche.

  -Nu cred în chestii de genul. Mă duc să i-l returnez.

Bella l-a acceptat bucuroasă și mi-a spus ceva de genul : " Deja aștept să te văd în rochie de mireasă, vreau să fiu nașă ." Nu i-am spus ce îmi venea le limbă, dar i-am răspuns să aibă răbdare.

Toată lumea s-a strâns în salonul conacului, fiind decorat ca restul casei, în alb. În partea stângă a salonului se afla formația, echipată cu vioare, contrabas, chiar și o chitară. În dreaptă se găsește o masă mare, plină cu aperitive, gustări, făcute de Fiona, au pus chiar și o fântână cu ciocolată. Mai târziu o să trec și pe la ea, dar momentan nu știu ce să fac. Formația a început să cânte, o melodie lentă, chiar relaxantă. Grupuri de câte doi s-au adunat în mijlocul sălii, dansând grațios. Mă las pe tocul ușii, privindu-i cum se lasă duși de muzică. Ai senzația că plutesc.

Dar nu am pic de tihnă, Tony vine și mă invită la dans. Mă uit după Leonard, dar nu e nicăieri. Accept invitația punându-mi mâna într-a lui. Am ajuns în mijlocul încăperii și nu îmi prea plăcea poziția. O mână de-a lui se odihnea pe talia mea, mâna mea dreaptă stătea pe umărul lui, iar cea stângă - împreunată cu a lui. Mă las condusă de el, nu mă pricep la dans, adică vals, pe muzică modernă, mai merge. Nu îmi vine să cred când se termină melodia, rup poziția, făcând un plie, iar el îmi sărută mâna. Mă îndepărtez de el, ștergându-mi mâna. Îl văd pe Leonard și merg țintă la el.

  -Doamne ! Ce mă bucur că te-am găsit ! Nu cunosc pe nimeni, toată lumea se uită la mine, și nu știu să dansez ! Îl voi face de râs pe bunicul ! L-am avertizat, dar el nu, nu...

Sunt oprită din criza mea de Leonard care mi-a pus degetul pe buze, semn să tac. Când intru în panică vorbesc mult - bat câmpii.

  -Toată lumea se uită la tine deoarece ești cea mai frumoasă fată din sală.