Bastarda și Aristocratul

Acum e acum !

Nu am închis un ochi toată noaptea. Zici că am băut cafea. Nu știu dacă e mai mult vina lui Leonard sau a concursului. Am coborât la bucătărie, iar Elena m-a pus să gust o prăjitură delicioasă. Când am ieșit în curte, am crezut că vedenii. Peste tot numai cai, călăreți echipați, mașini și aristocrați. Am șters-o la grajd și acolo mă astepta o surpriză. Fiecare boxă avea pe poartă stema fermei de unde vin caii. Nu mi-a venit să cred când am intrat în boxa lui Shadow și am închis poarta în urma mea.

  -Doamne ! Ce e afară ! Ce ne facem ? o întreb pe Shadow.

A nechezat puternic și am început să fac exerciții de respirație ca să mă calmez.

  -Fug să ne înscriem, mă întorc să te aranjez și apoi mă îmbrac și eu.

Leonard era la fel de agitat ca mine. Mai avea puțin și fugea în lume. M-a văzut și a venit la mine cu pași mari.

  -Calmează-te ! Totul va fi bine ! îi spun observând încruntătura dintre sprâncene.

  -Zău ? L-ai văzut pe Richard ?

  -Nu. Mă duc să îl caut. Tu calmează-te ! îi ordon și fug spre locul de înscriere.

L-am zărit pe bunicul și m-am dus direct la el. I-am spus de Leonard și a plecat spre grajd. Fix când am ajuns, ghișeul de înscriere se pregătea de închidere. Domnul a fost super drăguț și ne-a trecut pe foaie, noi fiind numărul 10. Sper ca numărul să ne aducă note de 10. Mi-a dat hârtia cu numărul și văzându-mă debusolată a zis că autocolantul trebuie pus pe spatele sacoului. I-am mulțumit din nou și am șters-o spre Shadow. Peste o oră intra primul concurent.

Pe Shadow am țesălat-o la perfecție și i-am pus echipamentul. Am închis bine ușa și am fugit spre conac. În cameră m-am îmbrăcat rapid și mi-am împletit părul în două codițe. A trebuit să intru iar în bucătărie, ca Elena să îmi pună autocolantul pe spate.

  -Crezi că va venii și Maestrul ? o întreb pe Elena.

  -Of, draga mea ! El nu a mai călcat aici de atâta timp. Să nu îți faci speranțe prea mari, căci s-ar putea să te dezamăgească, îmi spune așezându-mi o șuviță după ureche.

  -Primul concurent a intrat ! Amanda Praid de la ferma SummerHorses cu armăsarul ei, Flares, se aude vocea prezentatorului în toată curtea și conacul prin boxe.

  -Acum e acum ! zice Elena făcându-mi cu ochiul.

  -Doamne ajută-mă ! zic făcând cruce.

Elena s-a dus în tribune ca să îmi facă galerie. S-a dus și s-a așezat direct lângă Richard. Sper doar să nu facă infarct.

Leonard a concurat al treilea și a ajuns pe primul loc. Dar Tony - al șaselea - l-a băgat pe Leonard pe locul doi. Suntem morți ! Am intrat în panică. Numărul șapte tocmai a căzut de pe cal, iar eu sunt în pragul unui atac de panică.

  -Calmează-te ! se aude vocea Maestrului.

În primele secunde, am crezut că e doar în mintea mea. Până am simțit o mână pe umăr. M-am întors speriată și era cat pe ce să mă izbesc în bătrân.

  -Îți rozi unghiile ? mă întreabă făcându-mi cu ochiul.

  -Ai venit ! Nu îmi vine să cred ! strig strângându-l în brațe.

  -Relicvele mele bătrâne sunt în pericol, zice încercând să pară rănit de îmbrățișarea mea.

  -Scuze ! zic dându-i drumul automat.

  -Mă duc în rândul din față. Noroc ! îmi spune așezându-se lângă Elena.

Leonard stând în dreapta lui Richard, îi face semn spre Maestru. Fața lui Richard era palidă. De pus în ramă. Elena l-a salutat bucuroasă, iar el a sărutat-o pe obraz.

La intrarea numărului nouă, m-am urcat în șa și m-am dus la poartă. M-am aplecat spre Shadow și mângâind-o pe gât îi șoptesc :

  -Fetițo, am încredere deplină în tine. Știu că poți.

  -Clasamentul pare destul de clar, dar mai avem un ultim concurent. Din partea fermei Karon, concurează Ellie Karon cu iapa ei, Shadow. Antrenată de fosta legendă ecvestră, Rony Myler. se aude în boxe.

Am pășit pe teren, în mersul săltat, care a ieșit chiar bine. În fața juriului am făcut plecăciunea, după care am privit în mulțime. Tony avea ochii bulbucați, la fel și Leonard cu Richard. Doar Elena și Maestrul, Rony, mă priveau mândri. Am tras aer în piept, iar melodia Fly de Sleeping With Sirens a inundat grădina. Am pornit la pas spre colțul de pornire, iar ușor-ușor am trecut de la trap la galop, sărind fără să atingem obstacolul cu numărul unu. La sfârsit am terminat fără penalizări. În doar cateva secunde au afișat timpul. Pentru câteva clipe mi-a stat inima în loc. Nu îmi venea să cred ! Am reușit ! Am strâns-o în brațe pe Shadow și am simțit lacrimile invadându-mi privirea. L-am zărit pe Rony venind împreună cu Elena, Richard, Tony, Bella și Leonard.

  -Rony ! Am reușit ! strig luându-l în brațe.

  -Cum ? întreabă Tony dezorientat și iritat.

  -Secret de chuauchi, zic făcându-i cu ochiul lui Maestrului.

  -Nu îmi spune că e vorba despre teoria aia cu relația și vorbitul cu caii, comentează Tony.

  -Ei bine, se pare că tocmai ai fost bătut de o tipă care vorbește cu calul ei și care s-a antrenat două zile mari și late, zic privindu-l compătimitor.

  -Dacă nu aș fi văzut asta cu ochii mei, nu credeam niciodată. Off, Rony ! Îmi pare atât de rău că am ținut ură pe tine atâta timp ! Mă poți ierta ? Dar tu, Ellie ? întreabă Richard cu ochii în lacrimi.

Rony l-a îmbrățișat amicește, iar Richard a zis :

  -Spune-mi că te muți la conac.

  -Nu. Nu îmi părăsesc rulota, zice convins.

  -Dacă o mutăm mai aproape de conac ? Măcar la jumătatea drumului, mă bag în seamă.

  -Mă ocup eu de asta. Într-o jumătate de zi, e gata, spune Leonard.

  -Vin-o aici ! îmi ordonă Elena zâmbind.

  -Trebuie să recunosc ! Ai fost foarte bună acolo ! spune Tony luându-mă într-o îmbrățișare de urs.

  -Gata ! Să înceapă balul ! Ellie, rochia te așteaptă pe pat. Să nu aud comentarii ! zice bunicul luându-l pe Rony de după umeri și pornind spre conac.

Trebuie să recunosc. Rochia e superbă. Neagră, lungă până la genunchi, dantelată, cu decolteu în formă de inimă, cu mâneci până la cot din dantelă neagră. Am îmbrăcat-o cu grijă și nu pot să descriu sentimentul de feminitate pe care îl simt privindu-mă în oglindă. Cu tocurile în picioare mă simțeam sexy și curajoasă. Eu nu sunt femeia din oglindă. Sau sunt ? Se spune că haina nu face pe om, dar tocurile îți oferă curaj. Termină ! Singura putere pe care o stăpânești e cea din cărți. Dar nu strică să citești încălțată cu pantofi cu toc. Nu ?