Bastarda și Aristocratul

Probleme

După dansul distractiv și servirea cinei, toată lumea s-a retras la somn. Mâine, normal trebuia să merg la școală, e marți. Leonard a venit sâmbătă. Iar duminică e balul. O petrecere retrasă, la care va venii și familia Morgan. Chiar nu îmi era dor de Tony. Dar până atunci pot respira liniștită, mai am 4 zile. M-am întristat când am aflat că Leonard a plecat în recunoaștere, călare. Nici eu nu mă voi lăsa mai prejos.

Shadow a fost super încântată de vizita mea, mai ales când i-am pus șeaua. Am sărit gardul, urmând râul de data trecută. În poieniță, pășteau cam 3 cai, maronii. Aveau câte o păturică roșie pe spate, cu sigla fermei întreținută de bunicul. Sigla -calul stând în picioarele din spate, lângă un brad - brodată cu fir argintiu pe pături, îmi aducea aminte de faptul că bunicul mi-a interzis să trec gardurile proprietății. Cum de nu observasem sigla și mai devreme ? E prin toată grădina, de la șei până la pancarde. Voi da de necaz dacă Richard află că am sărit gardul.

Ajunsă în pădure, aud caii nechezând speriați. Mă îndrept încet spre poieniță, dar mă opresc rămânând în umbră. Ceea ce îmi era dat să văd, îmi lăsa un gust amar. Ungurul, alături de încă doi tipi, capturau caii, aruncând câte o funie în jurul gâtului lor. Îi captura mai ceva ca pe animalele sălbatice. Am vrut să merg la ungur și să îl iau la întrebări, dar mi-am amintit de întâlnirea precedentă. Bunicul s-ar supăra enorm dacă aș sării la ungur degeaba. Poate adună caii, deoarece l-a rugat Richard. Am întors calul și am reușit să intru în hambar. La ieșirea din staul mă aștepta Leonard cu mâinile în șolduri. M-a văzut. Fir-ar !

  -Ellie ! Richard ți-a interzis să ieși călare. Chiar nu înțelegi ? întreabă el, dar eu trec pe lângă el privind în gol tăcută.

S-a enervat, căci m-a prins de cot. M-a întors cu fața spre el și mă privea nervos. M-a lipit de pieptul lui și m-a sărutat flămând. De fiecare dată, parcă mi-ar băga toată conștiința la mixer.

  -Fac ce vreau, zic răgușită de la sărut.

M-am smuls din strânsoarea lui și am fugit spre conac. De ce nu mă lasă în pace ? Nu face altceva decât să mă provoace. Se joacă cu mintea mea. Dacă aș putea să reacționez, să îl refuz. Dar nu pot. Recunosc că îmi place cum mă sărută. Îmi place să mă aflu în brațele lui.

Discuția de la prânz mi-a atras atenția foarte mult.

  -Nu mai găsesc trei cai maronii. Am trimis oamenii după ei și nimic. Parcă au dispărut ! I-a înghițit pământul ? zice agitat bunicul mâncând pe sistem nervos.

  -Trebuie să fie pe aici. Nu aveau unde să fugă sau cine să îi ia. Terenul se termină în nord cu plantația ungurului, iar în rest sunt alte grădini cu case de vacanță. Case de vacanță părăsite în perioada asta.

  -Dar unde se puteau duce caii ? întreabă bunicul oftând.

  -Vorbiți de trei cai maronii ? întreb ștergându-mă la gură cu un șervețel.

  -Aveau pe spate o pătură cu stema fermei ? întreabă Richard.

  -Calul și bradul, zic sec.

  -Unde erau ? întreabă Richard cu speranță.

  -În poiană. Când am plecat de acolo, a apărut ungurul. I-a capturat - cam agresiv după părerea mea, zic sec

  -Știu că nu îți place cu ce se ocupă, dar nu înseamnă că trebuie să dai vina pe el. E prietenul meu și nu ar face așa ceva fără să știu, spune bunicul trântind furculița pe masă.

  -Îmi pare rău că am spus ce am văzut, zic în sictir ridicându-mă de la masă.

  -Leonard ! Vreau să verifici informația, zice Richard ieșind afară.