Bastarda și Aristocratul

Fără cuvinte...

Leonard a sărit gardul călare, din viteză, iar după, totul s-a desfășurat cu încetinitorul. Aveam senzația că m-am trezit într-un basm, iar însuși Harap-Alb venea spre mine. Primul lucru observat a fost cămașa albă purtată de el, acum desfăcută, lăsând la vedere efortul depus la sală. Abia când a ajuns lângă mine, mi-am dat seama că îmi țineam respirația și îl priveam atentă, probabil aveam și gura deschisă. M-am făcut de râs. Mă uit repede în jur, încercând să îmi adun gândurile făcute bucăți de Leonard. Îl aud cum descalecă, mă întorc cu spatele la el, ca să intru în staul. Apăs pe clanță și împing, dar ușa nu se deschide. Mai încerc de două ori, dar sunt oprită de o mână așezată pe umărul meu. Leonard mă întoarce ușor spre el, astfel ajungând să stăm față în față. Zâmbetul lui m-a deconectat pur și simplu. Aveam senzația că sunt pusă pe pauză, privindu-l pe el, fără să pot reacționa. A întins mâna spre ușă, fără să își ia privirea de la mine, a apăsat pe clanță și a tras-o ușor spre noi, ușa deschizându-se cu un scârțâit metalic. Mă uitam când la ușă, când la el. Am murmurat o înjurătură, întorcându-mă spre Shadow, care ne privea liniștită. Am prins-o de hățuri, trăgând-o după mine. Am trecut pe lângă Leonard, pe care nu am avut curaj să îl privesc în ochi, mai ales după ce am simțit sângele urcând în obraji. Sunt sigură că în momentul ăsta, are un zâmbet kilometric.

După faza de mai devreme, urmează ce e mai greu : să dau ochii cu bunicul. Richard mă aștepta în salon, așezat în capul mesei, coatele proptite pe masă îi dădeau un aer de stăpân al casei. Clar am încurcat-o. Dar ce urma să văd, m-a oprit în mijlocul camerei, privind stupefiată. Rezemat în fața unei ferestre, stătea chiar "tatăl meu". Richard tușește, făcându-mi semn să mă așez în stânga lui. Fac exact cum spune el, și mă uit tăcută la Robert cum se așează la masă.

  -Trebuie să lămurim câteva lucruri, spune Richard, iar eu și tata îl privim tăcuți.

  -1) Nu mi-a plăcut faza cu iapa albă din poieniță. Nu e frumos ca o fată să facă un așa spectacol. Nu vreau să mă gândesc cât de supărat e ungurul. Ai ceva de spus în apărarea ta ? zice bunicul.

  -E vine mea. M-am atașat de Shadow și nu voiam să o vinzi pentru că m-a aruncat din șa, spun privindu-mi mâinile din poală.

  -Nu te-a aruncat doar odată. Îți interzic să pleci călare mai departe de proprietatea noastră. Acum, vreau să anunț că testamentul meu, s-a schimbat, spune bunicul.

  -Ce !? explodează tata.

  -Da. Ellie are jumătate din averea familiei, deoarece - ridică Richard mâna ca să oprească protestul lui Robert - e sânge din sângele meu.

Robert cade înfrânt în scaun, iar bunicul continuă :

  -Trebuie să stabilesc ceva cu tatăl tău, între patru ochi. Imediat după ce vorbesc cu el, trebuie să îți spun o poveste.

Mă ridic încet, ducându-mă direct în camera mea. Ascultam una din melodiile mele preferate, Wolf in Sheep's Clothing - Set It Off , când a intrat bunicul în cameră.

Am închis melodia, stând pe pat și așteptând ca el să înceapă conversația. Tăcerea era atât de stânjenitoare încât mă apăsa pe piept și rămâneam fără aer. Era ceva de rău. Simțeam, iar asta mă agita.

  -Păi, e de rău ? întreb eu până la urmă.

  -Depinde. E destul de nașpa, spune iar eu mă uit uimită la el.

În cazul unui aristocrat mai în vârstă, cum e el, nu mă așteptam să folosească cuvântul "nașpa".

  -Atunci, începe cu începutul, îl îndemn.