Am un gol in stomac care seamana cu frica. Dar nu stiu ce ar putea insemna asta. E trecut de ora pranzului iar eu inca sunt in pat, ma simt goala. Simt ca nimic nu mai e al meu. Simt ca am pierdut totul. Ma simt de parca nu stiu cine sunt. Ma simt pierduta.
Cine sunt ?
Nu stiu.
Simt ura si dorinta de a omora.
Vreau sa gasesc o persoana random pe care s-o torturez ca mai apoi sa ma implore sa o las in viata negandindu-se de fapt ca ii e mai bine moarta. Nu inteleg de ce oamenii vor neaparat sa traiasca, ar face orice pentru asta. De ce ? Nu mi se pare logic. Si nu-mi dau seama daca oamenii vor sa continuie sa traiasca din egoism sau altruism. Egoismul fiind sa traiasca pentru ei, sa le fie lor bine sau doar altruism, sa sufere pentru ceilalti. De ce oamenii ar da orice pentru o suferinta continua. Adica.. pana la urma traind suferi, nu ? Doar pentru ca acum e un moment fericit nu inseamna ca nu vei trece intr-o perioada nasoala, poate mai faci rost si de vreo 4 boli apoi te chinui sa traiesti.
Se merita cateva momente de fericire reala pentru ani de suferinta ? As vrea sa-mi explice cineva. Nu ii gasesc sensul chestiei asteia.
Mi se pare o tampenie.
Mi se pare mult mai profitabil sa mori la inceputul partii nasoale. Adica de ce sa mai continui ? In caz ca totul se va schimba in bine ? La naiba, nu. Ai putea avea norocul asta dar cine ti-l garanteaza ? Nimeni.
O pierdere de timp.
Si cu toate astea nu as vrea sa mor inca. Am cateva lucruri de facut, locuri de vizitat, oameni de omorat si animale de adoptat.
