Nu stiu ce simt. Sunt trista si as vrea sa plec departe de aici.
Nu mai pot suporta asta prea mult. E frustrant.
Rahatul ala de replica din Faking it e atat de adevarat incat ma doare, chiar ma doare
"If I talk about it, then it's real. Like really real. And I can't deal with it being thay real right now."
Fucking shit.
Vreau sa ascult muzica dar nu-mi vine nicio melodie care ar putea sa se potriveasca cu starea asta de cacat.
Tremur iar.
Nu am mai facut-o de mult, daca asta a reaparut e nasol.
Vreau pastile pentru anxietate dar am baut, nu si-ar face efectul.
Vreau ca oamenii sa fie morti sa sa permita oamenilor care chiar vor sa traiasca, sa o faca. Sa faca ce vor.
Cine vrea sa faca ce vrea fara consecinte.
Poate lumea ar fii haotica asa dar macar oamenii ar fi fericiti.
Nu fericirea e cautata de toti ? Nu fericirea e scopul oamenilor ? Daca pentru fericire nu ar trebui sa ne pese de consecinte, atunci pentru ce ?
Unde mai e sensul ei daca exista fucking consecinte.
Vreau doar sa plec de aici si sa stau singura pe o banca dintr-un parc sau pe marginea unui lac. Intr-un motel de tot cacatul cu un Tv mic la capatul patului destul de confortabil. Cu dusul ala ciudat care pare jegos. Sa fac un dus rece acolo si sa ma asez in patul ala in care au mai dormit sute de oameni inaintea mea. Sa simt ce au simtit ei, e asta posibil ?
Vreau sa simt orice dar nu ceea ce simt acum.
Care e rostul oamenilor daca ei mor ?
Care e rostul tuturor chestiilor care nu sunt pentru totdeauna ? Ce e de fapt, pentru totdeauna ?
Ma doare.
"My anxiety is masked by my chill and natural awkardness"
