Asa se termina relatiile de orice tip dintre oameni ? Prin minciuni, lucruri ascunse si ganduri spuse la nervi ? E un cacat totul. M-am saturat de toate minciunile pe care mi le indeasa toata lumea-n cap. M-am saturat de momentele alea in care oamenii se uita-n ochii tai cand ii intrebi daca mint, iar ei spun foarte calmi "nu mint" desi ei stiu ca stii deja adevarul.
Si eu faceam asta cu tata. Ma simteam foarte de cacat chiar daca minteam cu chestii marunte, iar asta-l dezamagea. Il inteleg pe tata pentru iesirile lui de atunci. Nu credeam ca voi intelege vreodata comportamentul lui. Cum puteam sa ma uit in ochii lui si sa ii spun ca nu e asa in timp ce el tinea dovada in mana ? Cum naiba puteam face asta ?!
Cum naiba ai putut face asta ? Cum cacat ? Nu stiu.
Nu mai vreau oameni vreodata. Zidurile mele se vor intalta. Voi avea o sfera. Voi face propriul meu glob de sticla in care ma voi izola. Voi fii in siguranta.
Ma voi preface ca-s fericita chiar daca mor pe interior. Ce rost are sa spun ce simt daca oricum voi fi ranita ? Vor fi toti surprinsi atunci cand voi muri. Cand ma voi sinucide, cel mai probabil. Va fii neasteptat. Chiar si eu voi fi surprinsa. Imi vine sa rad desi acum cateva minute am avut un atac de panica. Nu-i asa ca-s ciudata ? De ce citesti asta ? De ce scriu asta ? De ce tocmai a zburat speriat porumbelul de langa banca ? De ce tocmai a cazut o frunza pe caietul asta ?
