Viață pierdută (+18) Vol. I + Vol. II /H. S.

{Capitolul 1}

-Te rog! Lasă-mă!

-Nu!

Încă mă lovea, si simt că voi ceda!

-Marş în camera ta!

-Dar...

-Du-te dracu mai repede!

Urc încă plângând, si uneori simt că Dumnezeu chiar există!

Închid repede uşa si mă duc în baie.
Am ochii roşii si vânătăi pe tot corpul.

Intru în cadă si fac baie.

După o oră ies si îmi iau alte haine curate, si mă pun în pat.

-Fă! Treci în pizda mătii jos!

În două secunde am ajuns.

-Da?

-Du-te si cumpără-mi o sticlă de bere si una de vin alb.

-Bine!

Urc în camera mea si mă îmbrac cu o pereche de colanți negri, un tricou negru, tenisii rosii si cobor.

-Na 50 de lei! Vezi cât costă si îmi aduci restul!

-Bine!

Am iesit pe usă si mă îndrept spre magazin.
Am de mers... mult si bine!

După 15 minute ajung.

-Bună ziua! O sticlă de bere Timişoreana la 2 litri, si o sticlă de vin alb 2XL.

-Poftim, domniță! 25 de lei!

Am pus sticlele într-o sacoșă si i-am dat banii doamnei.

-Mulțumesc! La revedere!

-Pa, drăguță!

Ies din magazin si mă îndrept spre casă.

Mergeam cu capul în jos, absorbită de gândurile mele, când dau peste cineva.

-Îmi pare rău!

Ridic privirea si văd un băiat foarte frumos, blond, cu ochii căprui.

-Nu e nimic! Lasă-mă să te ajut!

-Nu, eu...

-Insist!

Mi-a luat sacoșa din mână.

-După tine!

Am luat-o înainte, cu băiatul în spatele meu.

-Cum te numești?

-Kendall...

-Eu mă numesc Lucas!

M-a întors cu fața la el, si m-a pupat pe obraz.

-De ce plângi?

-Nu am nimic!

-Hei! Ai ochii rosii! Spune-mi!

-Te rog, lasă-mă!

-Bine...

Într-un final am ajuns.

-Mulțumesc!

-Nu ai pentru ce!

M-a pupat pe obraz, si mi-a spus:

-O coincidență este faptul că stau fix lângă casa ta! A spus si a arătat cu degetul spre casa aflată la maxim 10 metri de a mea.

-Aha...

-Putem să iesim puțin mai încolo?

-Nu stiu...

-Dă-mi numărul tău!

-...

-Ok, mersi!

-Cu plăcere! Si... mersi încă o dată!

-Pentru nimic!

Am intrat în casă si îl văd pe tata întins pe jos.
Nu îl ridic! Să zacă acolo.

I-am lăsat sacoșa si banii pe masa din bucătărie si am urcat în camera mea.

●●●●●●●●●●●●●●●

Hei! Primul capitol!

Înainte să îmi reproşați faptul că am scris multe prostii, vă rog să vă gândiți la faptul că există asemenea persoane!

Sper să vă placă!