Viață pierdută (+18) Vol. I + Vol. II /H. S.

{Capitolul 17}

Peste un an:

Stau în casă cu Lucas de 1 an si puțin, si simt că m-am născut a doua oară!

De când stau în noua casă, parcă am început o altă viață!

Cu Lucas nu am o relație, ci suntem doar prieteni.

-La ce te gândești?

-La cât de repede a trecut timpul!

-Stiu!

-Mă bucur că în sfârsit am si eu o viață normală, am putut merge la scoală, si toate astea datorită ție! Îți mulțumesc!

-Nu ai pentru ce! Spune si vine să mă ia în brațe.

-Lucas...

-Da?

-Vrei să mergem să ne plimbăm puțin?

-Sigur! Hai să ne îmbrăcăm!

Urc în camera noastră, si nu vă gândiți că am făcut prostioare aici până acum!

Îmi iau o pereche de blugi albi, un tricou alb si îmi pun într-o geantă şervețele, telefonul, bani si chei. Lucas a făcut copie la cheia de la ușă, iar eu am o cheie, si bineînțeles că si el are o cheie.

Părul îl prind într-o coadă în vârful capului, mă dau cu puțin rimel, un ruj de culoarea pielii, parfum si sunt gata.

-Eu am terminat! Esti gata? Țip la Lucas care este în baie.

-Încalță-te!

-Bine!

Îmi iau tenisii mei negri si îl aștept cuminte pe canapea.

-Mergem?

-Sigur!

Îl iau de braț si plecăm, nu înainte să închidem uşa.

-Unde mergem?

-Păi ai zis că vrei să plimbăm!

-Păi unde?

-Păi hai să mergem până în parc, apoi mai vedem!

-Ok!

Mergem agale spre parc, si mai povestim.

Nu pot să cred că viața mea s-a schimbat asa!

Înainte mă tăiam, plângeam, tata mă bătea si la un moment dat am vrut să mă omor.

Pentru că vine un moment în care te întrebi: ,,Pentru ce să mai trăiesc?''.

Unii spun că esti nebun să gândești asa, dar eu cred că fiecare are părerea sa. Decât să trăiești într-o lume care stie doar să bârfească, să judece si să nu te înțeleagă, mai bine pleci într-un loc în care toți sunt egali!

Adică acolo sus! Pentru că sincer, unii chiar ne săturăm de tot la un moment dat...

-La ce te gândești?

-Ămm, nimic important!

-Fie, cum spui tu! Dar stiu că te gândești la trecutul tău... Si nu stiu ce pot face ca să uiți!

-Hei! Să lăsăm asta de o parte!

-Ok...

Intrăm în parc si ne așezăm pe o bancă.

●●●●●●●●●●●●●●●

Hei! Stiu că este cam plictisitor acest capitol, dar am scris ceea ce am simțit, în viziunea acestui personaj.

Lăsați păreri în comentariu!

Vă pup!