Viață pierdută (+18) Vol. I + Vol. II /H. S.

{Capitolul 18}

-Lucas, vreau acasă!  Mă plâng asemenea unui copil mic.

-Păi hai să mergem.

Mă ia de mână si ne plimbăm înapoi spre casă.

Ieșirea asta în parc a fost liniștitoare, dar din cauza gurii mele sparte, am început să mă cert cu Lucas.

Este prima dată în care mă cert cu el de când am plecat de la tata.

L-am întrebat cine l-a drogat si ce s-a întâmplat cu vechea casă, dar el a început să facă ca trenul, si asa am început să ne certăm.

Si după toate astea, tot el era cel paşnic, care a vrut să ne împăcăm, si să uităm de chestia asta. Huh.

-Mai esti supărată?  Mă întreabă cu un ton de copil mic.

-Nu.

Mă întoarce cu fața spre el, si îl privesc în ochi.

-Nu îmi place să te văd supărată!

-Nu sunt supărată!  Ridic tonul la el.

-Atunci?

-Nu am nimic!

-Fie, cum spui tu!

M-a luat de mână si ne continuăm plimbarea.

De la acel sărut de pe pod, totul a decurs normal, ca si când nu ar fi existat. Desi, stiu că Lucas simte ceva pentru mine, si eu pentru el, nu pot fi cu el. Nu vreau. Pentru că, stiu că va veni momentul în care mă va răni, si nu vreau asta. Doar aștept momentul potrivit.

Îmi scot telefonul si observ că este ora 22:35. Ce repede a trecut timpul...

Trecem strada, si o masină vine în viteză si îl loveste pe Lucas, care acum zace într-o baltă de sânge.

-Ce dracu' ai făcut? Țip la nemernicul care l-a lovit pe Lucas si merg repede lângă el si îl privesc.

Este inconștient, si sângerează, dar pentru că nu este lumina atât de bună, nu îmi pot da seama de unde curge.

-De ce dracu mai stai? Sună în puii mei la salvare!  Tip dinnou la idiotul care îl privește atât de inocent, de îmi vine să îi sparg mutra.

...

Sunt de 2 ore în spital, si nu am aflat absolut nimic.

-Domnule doctor, ce are? Cum se simte? Vreau să stiu!  Mă răstesc eu la el.

-Nu stiu sigur, dar vă anunț cu prima ocazie.

Du-te dracu'!

-Cum adică nu stii! Esti doctor sau ce naiba?

-Vă rog să vă purtați frumos!  Se răsteşte o asistentă la mine.

Iauzi, te pui cu mine?

Ies nervoasă din spital si mă duc spre casă.

Intru în casă si îmi fac un duş, apoi mă bag în pat.

Lacrimile mele se preling pe obraji, si privesc în gol.

Nu se poate! Iar în spital! De ce Doamne îmi faci rău doar mine? Cu ce ți-am gresit?

Adorm fără să îmi dau seama, cu ochii roșii de la plâns.

...

-Te rog! Lasă-mă!

-Nu!

Încă mă lovea, si simt că voi ceda!

-Marş în camera ta!

-Dar...

-Du-te dracu mai repede! 

Închid repede usa si mă duc în baie.

Am ochii roșii si vânătăi pe tot corpul.

Intru în cadă si fac baie.

După o oră ies si îmi iau alte haine curate, si mă pun în pat.

-Fă! Treci în pizda mătii jos!

În două secunde am ajuns.

-Da?

-Du-te si cumpără-mi o sticlă de bere si una de vin alb.

-Bine!

Urc în camera mea si mă îmbrac cu o pereche de colanți negri, un tricou negru, tenisii rosii si cobor.

-Na 50 de lei! Vezi cât costă si îmi aduci restul!

-Bine!

Am iesit pe ușă si mă îndrept spre magazin.
Am de mers... mult si bine!

După 15 minute ajung.

-Bună ziua! O sticlă de bere Timişoreana la 2 litri, si o sticlă de vin alb 2XL.

-Poftim, domniță! 25 de lei!

Am pus sticlele într-o sacoșă si i-am dat banii doamnei.

-Mulțumesc! La revedere!

-Pa, drăguță!

Ies din magazin si mă îndrept spre casă.

Mergeam cu capul în jos, absorbită de gândurile mele, când dau peste cineva.

-Îmi pare rău!

Ridic privirea si văd un băiat foarte frumos, blond, cu ochii căprui.

-Nu e nimic! Lasă-mă să te ajut!

-Nu, eu...

-Insist!

Mi-a luat sacoșa din mână.

-După tine!

Am luat-o înainte, cu băiatul în spatele meu.

-Cum te numești?

-Kendall...

-Eu mă numesc Lucas!

...

●●●●●●●●●●●●●●●

Hei! Alt capitol!

Începând cu capitolul următor, veți avea parte de o surpriză! Nu cred că plăcută pentru voi...

Ce credeți că se va întâmpla?

Vă pup!