Viață pierdută (+18) Vol. I + Vol. II /H. S.

{Capitolul 3}

-Spune...

-Tatăl tău este acela care țipă în fiecare zi la tine?

-Mda...

Am lăsat capul în jos si am mers mai departe.

-Hei! Poți avea încredere!

-Păi...

Ne-am oprit pe undeva pe drum si ne-am așezat pe bordură.

-Păi mama mea a murit când aveam 12 ani... Si am rămas cu tata...

-Îmi pare rău!

-Si tata bea mai în fiecare zi... si...

-Gata nu mai plânge!

M-a luat în brațe si am simțit acea afecțiune de care nu am mai avut parte de când a murit mama...

M-a pupat pe frunte, si m-a strâns mai tare în brațe.

Mi-am ridicat mânecile de la bluză, să poată vedea tăieturile pe care mi le-am facut, si vânătăile pe care mi le-a lăsat tata.

-De unde ai tăieturile?

-Eu le-am făcut...

-Si vânătăile?

-Tata...

Mi-am ridicat bluza la spate, si acolo a văzut răni si vânătăi...

-Tatăl tău?

-Mda...

M-a luat iar în brațe si as vrea să stau o eternitate aici...

-Te-aş ține aici o mie de ani!

-Eu as sta o eternitate! 

-Te iubesc!

Si aici m-a blocat.

-Spune ceva!

Încă tăceam si stăteam în brațele lui.

Mi-a întors fața spre el, si m-a sărutat.

I-am răspuns repede la sărut.

Este primul meu sărut.

M-a muşcat de buză, si a vrut să îi facă loc limbii în gura mea, dar m-am îndepărtat repede.

-Scuze...

M-am ridicat repede si am luat-o înainte, cu obrajii roșii precum sângele.