Partea intai
Inchizandu-mi ochii, am lasat amintirile sa ma chinuie. Incercasem mereu sa le opresc, sperand ca se vor linisti, dar nu! Cand ma asteptam mai putin, se trezeau sa-mi zgarie inima deja ranita, cu fragmente din timpurile de demult.
Lasandu-mi lacrimile sa-mi brazdeze fata, am primit uraganul de amintiri, cu bratele deschise.
Zece ani.
Mai mult de zece vise.
Zeci de prieteni.
Zeci de seri pierdute-n jocuri.
Soarele dansa pe cer, profitand de ultimele momente de glorie. In scurt timp, apuse, lasand in urma lui zeci de culori pline de magie, pline de caldura. Incet, o combinatie de albastru si purpuriu, invadeaza cerul. Luminite jucause isi fac si ele aparitia, pe cerul lipsit de nori. Cateva pasari deranjeaza armonia creata, lasandu-i loc, mai apoi, reginei noptii. Luna apare, alaturi de zgomotele gazelor. Mireasma verii imbata pe oricine, si imbie locuitorii pamantului, la joaca. Dulceata serii pare ca reuseste sa-i scoata pe toti afara din case, pentru a se bucura de racoarea noptii. Linistea nu-si mai gaseste loc, caci o multime de copii continua sa rada, sa zburde si sa tipe. Toata ziua s-au bucurat de baia data de soare, iar acum, se lasa invaluiti de magia noptii.
O flacara destul de mare se naste in intuneric, luminand chipurile parintilor si ale copiilor. Mirosul gratarului trece pe sub nasul oricui, dar copii sunt mult mai ocupati cu joaca. O fetita le povesteste despre jocul jucat de prietenii fratelui ei mai mare. Micutii chitaie incantati si renunta la depanatul amintirilor „infricosatoare”. Se aseaza mai bine in jurul focului si asculta regulile propuse de acea copila. In cateva minute, jocul „minciuna sau provocare”, incepe.
Captivati, aleg un baiat, caruia ii cer o hotarare. Alege minciuna. Le spune ca nu demult, un soricel isi gasise locul in camera lui. El incerca sa-si imite pisica, asa ca-si prinse invitatul, si-l manca. Zgomote se ridica in aer, unele scarbite, altele amuzate. Trec peste minciuna satenului cu nasul cam carn, si cauta o alta... victima.
O blondina timida se ascunde in spatele ochilor iscoditori ai copiilor. Satenul o alege pe ea, zambind fascinat de verdele ochilor sai. Copii ii adreseaza intrebarea, si ea, vrand sa para mai curajoasa decat e, alege provocarea. Un brunet a carui irisi sunt invadati de ciocolata, o fixeaza cu privirea, dandu-i fiori, careia ei par sa-i placa. Printre soaptele celor mici, se rasteste. Le spune sa aleaga o provocare, intr-un timp cat mai scurt. O fetita cu bucle rosii, merge si-i sopteste blondinei ceva la ureche.
- Dar, Caren, imi e teama! sopteste fetita.
Copiii o aud si izbucnesc in rasete. Pana la urma, fetita se da batuta. Se ridica din fata focului, si paseste usor, pana in casa. Prietenii ei o urmeaza, rugand-o pe roscata sa le spune ce provocare alese.
- Va trebui sa mearga in casa, si in bezna, sa-si priveasca chipul in oglinda, timp de cateva minute. Doar ca, ea nu stie ca o vom inchide cu oglinda, chicoti micuta.
Speriati de provocarea aleasa, copii pasesc in casa, privind-o pe blondina cu mila. Fetita merge pana in baie, fiind pusa sa le arate copiilor oglinda. Incearca sa se imbarbateze, dar nu-i reuseste. Roscata ii flutura mana prin fata ochilor, dupa care inchide usa. Incet, intoarce cheia in broasca, fiind acompaniata de rasetele piticilor. In incercarea ei de a se imbarbata, copila nu e destul de atenta pentru a auzi zgomotul produs de rasucirea cheii.
- Sa te vad cum mai faci pe curajoasa acum, Clara! blonda ii auzi vocea prietenei sale.
Micuta isi tine respiratia si priveste mai apoi oglinda, cu teama. Vede o forma distorsionata si incepe sa tremure. Ii e teama. Forma invalita in intuneric pare sa capete doi ochi. Pare ca prinde viata, si iese din oglinda, incercand sa prinda copila. Fata tipa si cere indurare. Aude soaptele monstrului ce tocmai reusi sa se elibereze din oglinda, si urla panicata. Se repede la usa si incepe sa planga, cand vede ca e blocata. Aude soaptele copiilor, care ii cer fetei sa o elibereze. Clara se arunca pe jos, acoperindu-si ochii, si suspinand paralizata. E ca si moarta. Pare ca aude pasii celei din oglinda si...
Mi-am scuturat capul, sperand sa-mi alung acele amintiri. Acolo luase nastere frica mea. Acolo luasera nastere monstrii mei. Dar tot la acel foc, ma indragostisem de Anchor. Stiu ca atunci cand Caren ma blocase, el era gata s-o plesneasca, pentru imaturitatea de care dadea dovada. Incerca sa ma ajute, dar Caren se gandise la toate. Imediat ce ma inchise, azvarlise cheia, peste mobila, reusind sa ajunga sub ea. Atunci incepusem sa-mi urasc naivitatea. Am urat pana si faptul ca nu eram deloc inalta. Si de aceea, nu putusem sa ajung la intrerupator. N-am putut sa luminez baia, si astfel sa-mi alung teama. Eram scunda, naiva si timida, o combinatie deloc reusita. Si asta mi-a adus numai dusmania lui Caren. Regretase mult ca imi distruse viata, si incercase sa ma ajute. Ii parea extrem de rau, stiu asta. Si mai stiu ca inca ii pare. N-a trecut peste greseala ei, si-mi cere iertare de cate ori are ocazia. Inca nu stie ca am iertat-o, desi i-am spus-o de atatea ori.
Si totusi, roscata aia ma bucura enorm de mult. Pentru ca, stiam ca ma iubea.
Si uite ca, in tot raul exista si un bine. Greseala ei mi-a adus-o mai aproape. S-a hotarat sa devina ingerul meu pazitor. S-a hotarat sa ma sprijine, si sa-mi acorde iubirea de care am nevoie. S-a hotarat sa-mi devina cea mai apropiata persoana. O prietena.
e un capitol cam scurt. dar voiam sa va fac cunostinta cu aceasta amintire a fetei.
sper ca urmatorul capitol sa fie mai reusit, desi nu prea stiu.
nu prea ma pricep sa descriu saruturi.
ăm, acest capitol nu e chiar intreg. e doar prima parte din capitolul patru. dar ati vazut deja asta.
