Apartamentul nr.13

Capitolul 6

Aproape am leșinat când am văzut ce era în apartament , pe toți pereții erau poze cu mine și familia mea mânjite cu sânge , altele "înjunghiate" cu un cuțit , dar cea mai înspăimântătoare poză a fost cea în care apărea criminalul omorându-mă , iar în jurul lui erau capetele părinților mei...am avut un șoc când am văzut aceea poză. Însă nu mi-a luat mult timp să mă dezmeticesc , fiindcă am auzit cum cheia se răsucește în broască... Ce să fac?? ... Unde să mă ascund??... Nu puteam sării eram la etajul 3 , puteam să mor și să fiu și prinsă...Atâta presiune asupra mea , dar mi-am amintit de locul meu secret de care nici părinții mei nu știau , am fugit repede în fostul meu dormitor și am intrat în dressing-ul meu , am tras de un colier și o trapă s-a deschis în podea , am coborât acolo și am închis trapa. Se auzeau pași în dormitor , criminalul își dăduse seama că am fost aici , dar nu m-a găsit , auzeam cum distruge mobila , după care rosti câteva cuvinte deloc frumoase și a plecat.
Am ieșit ușor din ascunzătoare și m-am asigurat că nu mai este acasă așa că fără să mai stau pe gânduri am plecat de teamă că are mă ucidă.
Un val de emoții nemaiîntâlnite îm asaltau corpul de fiecare dată când îmi aduceam aminte de toate fotografiile din apartament , încă eram în stare de șoc , dar cu toate astea trebuia să aflu de ce omul ăsta (Josh) mi-a ucis familia și pentru asta trebuia să intru în apartament și să caut prin lucrurile acestuia.
Timp de câteva zile l-am monitorizat ca să-i aflu programul și așa am și făcut. Acesta pleca in fiecare zi din apartament la 08:00 A.M. și se întorcea la ora 15:00 P.M. așa că aveam la dizpoziție 7 ore ca să aflu cine este , cu ce se ocupă și de ce mi-a ucis părinții.
Într-o dimimeață în jurul orei 08:30 A.M. am venit și am intrat în bloc , cu grijă ca să nu fiu văzută de cineva , am descuiat ușor ușa și am intrat în apartament. O sumedenie de emoții mi-au asaltat corpul , în mintea mea se derulau milioane de amintiri și cu greu mi-am stăpânit lacrimile , dar când am ajuns în living privirea mi s-a încețoșat , iar lacrimile au năvălit afară și am căzut în genunchi fix în locul unde părinți mei au fost uciși , lacrimile curgeau necontenit pe obraji mei și simțeam cum mă sufocam , cu greu mă abțineam să nu țip. Timp de 1 oră neîncetat gândidu-mă la ziua care mi-a schimbat radical viața , dar nu în bine ci în rău , la ziua care părea a fi perfect normală , dar s-a dovedid a fi o zi neagră pentru mine , pentru familia mea , ziua în care a trebuit să mă maturizez , să am grijă de mine singură fără ajutorul părinților mei , din aceea zi a trebuit să gândesc cu un criminal.
După alte 30 de minute în care am încercat să mă liniștesc , am realizat că nu trebuie să par slabă chiar dacă eram , trebuia să lupt și să-mi răzbun părinții , să-l chinui pe criminal cu m-a chinuit el pe mine, așa că m-am ridicat și am început să caut tot felul de lucruri despre criminal(Josh). După 2 ore în care am căutat , dar fără rezultat , i-am văzut laptopul pe noptiera fostului dormitor al părinților mei , l-am luat și m-am dus în living , dar când eram gata să-l deschid...o cheie se răsuci în broască , iar eu am fugit cât de repede am putut în ascunzătoarea mea , ceea ce nu știa nimeni era că ascuzătoarea se întindea sub tot apartamentul , așa că, cu grijă am mers până sub living și prin gaura de la aerisire din podea i-am putut zări... Șocc... Când am văzut cine era împreună cu criminalul...

Heii...Șocc :))
Mdeaa...am postat destul de târziu...I'm sorry...dar este destul de lung zic eu...dacă vă place nu uitați să votați...și pentru noutăți urmăriți-mă
Byee💪💓